Despre Cluj-Napoca se poate spune, fără nicio urmă de ȋndoială, că este unul dintre cele mai frumoase oraşe ale României. Nu sunt subiectivă, e un fapt pe care l-am auzit ȋn repetate rânduri de la străini pe care am ajuns să ȋi cunosc ȋn timpul popasului lor pe aceste meleaguri.
Le povesteam multe despre oraşul supranumit şi “inima Transilvaniei”, iar atunci când ne strângeam la o cană de ceai – sau de cafea cu mult lapte, ȋn cazul meu, ȋncepea pledoaria mea despre legendele Clujului, pe care am să vi le ȋmpărtăşesc şi vouă.
Tunelurile subterane ce fac legătura ȋntre diferite zone ale Clujului – e o adevărată nebunie legată de ele, nu există
clujean care să nu fi auzit vreodată măcar despre tunelul care porneşte de pe Cetăţuie şi ajunge tocmai ȋn catacombele Bisericii Sfântul Mihail. Se spune că există o imensă reţea subterană de drumuri ce erau folosite ȋn trecut fie pentru contrabandă sau afaceri secrete.
Nu se ştie exact cât de adevărate sunt aceste zvonuri, sau despre cine ar fi fost autorul lor. Unii susţin că această legendă a fost creată de către Securitate, ȋn timpul comunismului, tocmai pentru a băga spaima ȋn oameni.
Ȋnsă dilema mea este: dacă aceste tuneluri chiar există, de ce nu luăm şi noi exemplul Parisului cu catacombele lui şi le amenajăm ȋn aşa fel ȋncât să poată fi vizitate.
Legenda lui Donath, Tăietura Turcului şi statuia părăsită
Povestea zice că otomanii, ȋn trecerea lor pe aceste meleaguri, au fost atraşi de bogăţiile Clujului. Ȋn ȋncercarea lor de a cuceri oraşul, au ticluit ȋn plan prin care doreau să devieze apele Someşului că
tre valea Nadăşului, pentru a lăsa cetatea Clujului fără apă. Pentru asta, turcii au ȋncercat să taie dealul, formând Tăietura Turcului, astăzi punct de reper al oraşului.
Norocul face că un cioban, Donath, ȋşi păstorea oile chiar lângă, la poalele pădurii Hoia. Dându-şi seama de pericol, a fugit ȋntr-un suflet să avertizeze concetăţenii, murind apoi subit. Sacrificiul lui a salvat cetatea din faţa unui lung asediu, iar ȋn cinstea lui i s-a ridicat o statuie, una dintre cele mai frumoase ale stilului baroc, care astăzi zace părăsită ȋntr-o grădină particulară de lângă Hoia.
Haşdeu, magnet pentru legende – anii studenţiei alcătuiesc una dintre cele mai frumoase perioade ale vieţii, plină de distracţie şi, de ce nu, libertate. Multe legende ȋnvăluie şi campusul studenţesc din Haşdeu.
Spre exemplu, din primele cămine c
onstruite aici, lipseşte căminul cu numărul 13. Unii spun că s-a sărit pur şi simplu, iar alţii cred cu tărie că cei ce au proiectat campusul au vrut să ȋnlăture orice ghinion ar fi putut să ȋi pască pe studenţi.
Cel mai cunoscut cămin este, probabil, căminul 16, locuit doar de băieţi. Nu, nu s-a ȋntâmplat nimic ȋnfiorător aici, doar mici glume şi farse care au intrat ȋncet ȋn sfera legendelor urbane. De la aruncatul de televizoare pe geam, la pescuitul borcanelor de mâncare de pe pervazul vecinilor şi până la a duce un cal real pe holurile căminului, căminul 16 şi-a asigurat locul ȋn istoria studenţească a oraşului.
O altă legendă care circula ȋntr-o vreme era cea legată de “criminalul din Haşdeu”. Se spune că o studentă ce s-a ȋntors târziu de la o petrecere, s-a pus direct ȋn pat, fără să aprindă lumina. Dimineaţă când s-a trezit, a văzut cadavrul colegei sale de cameră, iar pe perete era scris cu sânge: “Nu-i aşa că te bucuri că nu ai aprins lumina?”.
Mii de poveşti cu iz de legendă pot oricând să te ghideze prin Cluj, iar dacă eşti dornic să le asculţi, le vei descoperi pe toate, rând pe rând, ȋncet, ca ȋn Ardeal…
- Ce faci când nu ştii ce să faci? - 3 iul. 2020
- Hai să-ncingi o horă cu arta, la Muzeul Satului din Cluj - 19 iun. 2020
- Povestea unei altfel de veri - 22 mai 2020
