E dimineață. Mă scol, mă duc în baie să îmi fac toaleta și apoi mă îndrept spre bucătărie. Deschid geamul; e toamnă aurie și afară aerul deja e răcoros. Pun de o cafea, iar apoi umplu farfuria de pe pervazul ferestrei cu nuci. Asta fac în fiecare dimineață. De câteva luni de zile, mai precis din martie 2020, îmi beau cafeaua în compania unei prietene speciale, veverița de pandemie. Vine zilnic, apare la geam, se uită în bucătărie, mă așteaptă să îi servesc micul dejun – nuci, alune. Dacă sunt în întârziere, mă așteaptă cuminte pe scara de incendiu…
Medicinistul care tratează newyorchezii cu muzică
Cum am povestit mai demult, naveta în metroul newyorchez poate fi o experiență dură. Marțea trecută a fost una din zilele acelea brutale, când am nimerit în val-vârtejul de pasageri grăbiți care umplu trenurile ca sardinele. Dimineață m-am înghesuit timp de o oră, cu sute de alți colegi de suferință. Am ajuns șifonată bine la lucru. La întoarcere, am avut norocul să nimeresc din nou în plinul orei de vârf, când puhoaiele de călători îmi dădeau o amețeală teribilă și mă făceau să îmi doresc un dispozitiv de teleportare undeva departe, pe un vârf de munte sau pe o insulă îndepărtată….
Terapista de la locul de muncă
Deschid emailul și văd un anunț: astăzi la prânz ne va vizita Chloe, specialista în reducrerea stresului la locul de muncă. Toți cei care lucrează într-o companie multinațională sunt familiarizați mai mult decât au nevoie cu stresul – termen limită la proiecte, ședințe peste ședințe, colegi și șefi mai dificili, clienți complicați, timp liber limitat – lista poate continua. Mă uit în calendar, sunt liberă la prânz. Hai să o văd și eu pe Chloe să văd ce puteri magice are. Ne adunăm câțiva colegi într-un spațiu comun al etajului organizat după metoda open space. La 12 fix, o doamnă…