Spectaculoasa lume a fluturilor (VI)

Ca să rămânem pe tărâmul basmelor românești, sunt încredințat că primăvara printre crengile înflorite ale merilor din grădina lui Prâslea cel Voinic zburau fluturi-hesperide, iar prin ierburi și pe după trunchiurile verzi din această livadă cuprinsă de vrajă se ascundeau Zâne-Sânzâiene cu ii de borangic cusute din mătasea fluturilor magici! Ce ziceți?!? Povestim azi despre Familia Hesperiidae sau fluturii căpoși?

Familia Hesperiidae cuprinde circa 4000 de specii răspândite pe tot globul, cu precădere în zonele tropicale. În Europa există în jur de 45 de specii, în România 23, iar în Munții Rodnei au fost semnalate 11 specii.

Sunt fluturi de talie mică, cu anvergura aripilor sub 40 mm. Această caracteristică este proprie numai speciilor europene, în alte regiuni ale lumii există și specii mai mari, care pot ajunge chiar până la 80 mm.

Se așează pe diferite plante sau chiar pe sol, iar atunci când sunt deranjați zboară foarte rapid și sunt greu de urmărit. Se deosebesc de fluturii diurni din celelalte familii prin antenele lor curbate la vârf, în formă de crosă și prin corpul robust, având torace și cap masiv (de unde și numele lor).

Fluturii diurni din alte familii au antenele cu capătul în formă de măciucă, iar lățimea capului este evident mai mică decâr cea a toracelui. Masculii de Hesperiidae sunt specii teritoriale, deseori agresive cu intrușii, chiar dacă aceștia sunt de talie mult mai mare (ex. Specii de Nymphalidae sau Papilionidae). Corpul robust și aripile scurte îi fac excelenți zburători pe distanțe scurte, însă nu le facilitează zborul îndelungat, motiv pentru care foarte puține specii realizează migrații.

Larvele a numeroase specii de Hesperiidae își construiesc adăposturi din frunzele plantei gazdă, unde se refugiază în timpul zilei și se hrănesc noaptea. Iată deci asocieri cu lumea vegetală nu numai pentru hrană, ci și pentru refugiu și locuință. Masculii unora dintre specii pot fi ocazional întâlniți în număr mare pe solul umed, de unde extrag diverse substanțe care le îmbunătățesc succesul reproductiv. Fenomenul se numește „mud-puddling”.

Majoritatea speciilor europene au colorit modest, partea dorsală a aripilor fiind de regulă roșcată sau gri cu pete albicioase. Numeroase specii se aseamănă foarte mult între ele, identificarea lor pe baza morfologiei externe fiind o problemă chiar și pentru specialiști. Aspectul modest, precum și dificultățile legate de identificarea unor specii, a făcut ca această familie de fluturi de zi să fie cel mai puțin studiată.

Specii de fluturii căpoși (Familia Hesperiidae): Carcharodus alceae – Căposul malvei, Carterocephalus palaemon – Căposul cu pete galbene, Erynnis tages – Căposul negru, Hesperia comma – Căposul argintiu, Ochlodes sylvanus – Căposul silvan, Pyrgus armoricanus – Căposul pătat mic, Pyrgus carthami – Căposul mare, Pyrgus malvae – Căposul comun, Pyrgus serratulae – Căposul măsliniu, Thymelicus lineola – Căposul brun cu măciulie neagră, Thymelicus sylvestris – Căposul brun cu măciulie brună.

Sunt tentat să risc o apropiere între fluturii Hesperiidae și nimfele din Grecia antică. Se spune că Hesperidele sunt nimfe care locuiesc într-o grădină frumoasă, situată în Munții Arcadiei (Grecia) sau, în alte legende, la extrema vestică a Mării Mediteraneene, lângă Mt. Atlas (de aceea sunt considerate uneori ca fiind fiicele lui Atlas). În această grădină crește pomul care face mere de aur, pom dăruit de Gaia, Herei, la nunta sa cu Zeus. Grădina este păzită de Ladon, un dragon cu o sută de capete. Singurul care a reușit să obțină câteva mere a fost Heracles, care l-a păcălit pe Atlas să le ia pentru el. În acest fel Heracles a îndeplinit cea de a unsprezecea Muncă dintre cele douăsprezece.

Uite cum am lipit aici ca într-un colaj cu aripi de fluturi, știință, literatură, dragoste și umilință. Am împletit vegetalul cu carnalul, mărețul și eternul Cosmos cu fragilul și efemerul fluture.

Am adunat aici o constelaţia cu acest nume, insulele Hesperide, Hesperidele lui Mendelssohn Bartholdy. Rădăcinile sunt tot poveștile bătrâne, Hesperidele din mitologia greacă, cele trei frumoase nimfe surori africane care stăpâneau o grădină cu mere de aur, păzită de dragonul cu o sută de capete. Cu merele fermecate şi fetele fermecătoare, grădina Hesperidelor a ajuns să ispitească foarte des pe scriitori, poeţi, pictori, muzicieni.

Shakespeare în Love’s Labour’s Lost (Chinurile zadarnice ale dragostei, act. IV, scena 3), vorbind de farmecele dragostei, invocă merele hesperidelor. Mai frecvent însă se face aluzie în literatură la „grădina Hesperidelor” cu referire la o pază severă, la o supraveghere puternică instituită în jurul unei comori, a unor opere de artă preţioase etc.

Henri Murger, autorul romanului Scene din viaţa de boem, care a inspirat opera Boema, scrie: „Am căutat mult timp mijlocul prin care am putea pătrunde în casă: dar intrarea în grădina Hesperidelor era mai puţin păzită decât aceea a misterioasei vile…”

Surse: Ghidul fluturilor comuni din Parcul Național Munții Rodnei (colectiv), Fluturii diurni din România (Laszlo Rakosy).

Autor: înv. Ilie Hoza (Yves Hoza) si Adaptare: Monica Oprișe