Spectaculoasa lume a fluturilor episodul ....albastru

Fluturi albaștri – aripioare de azur

Astăzi povestim despre Familia Lycaenidae, ale căror larve sunt îngrijite și hrănite de… furnici! Familia Lycaenidae cuprinde fluturi de talie mică, anvergura aripilor anterioare fiind sub 45 milimetri, în cazul speciilor europene. Această familie cuprinde aproape 6 000 de specii, circa o treime din fauna de lepidoptere diurne de pe glob.

Cu toate că reprezentanții acestei familii sunt răspândiți pe întreaga planetă, majoritatea speciilor apar în zonele tropicale. În Europa zboară aproximativ 120 de specii, în România circa 47, iar în Munții Rodnei au fost semnalate 25.

Numeroase specii prezintă un pronunțat dimorfism sexual, masculii având partea dorsală a aripilor de culoare albastră sau roșu metalizat, în timp ce femelele sunt mai mult sau mai puțin brune.

Aripi albastre, solzi de azur, aripioare de libertate la îndemâna noastră, care foarte adesea ni se așază pe creștete, pe umeri, pe degete transpirate, ori se agită prin stomac ca să dea ghes iubirilor noastre… Asta-mi aduce aminte de câteva bătrâne versuri scrise de mine:

„Ninge-n solzi de fluturi şi ţigle de peşti, / Unde sunt eu, oare? Dar tu, unde eşti?”

Petale zburătoare care poartă speranță prin grădini înmiresmate și pajiști înflorate, picături colorate stropite de spiridușii ierburilor peste viața noastră noastră tristă, peste traiul nostru gri! Cât timp fluturi există, Speranțele Terrei nu vor muri!

Un caracter aparte al speciilor de Lycaenidae este mirmecofilia, adică asocierea cu diferite specii de furnici. Numeroase larve de Lycaenidae prezintă pe al șaptelea segment abdominal o glandă care secretă un lichid dulce, irezistibil pentru furnici. Această caracteristică a permis evoluția unei asociații simbiotice (dar uneori și de parazitism) între larvele de fluturi și furnici.

Furnicile, atrase de lichidul dulce secretat de larva de fluture, îi conferă acesteia în mod indirect protecție față de prădători, iar în unele cazuri furnicile chiar aduc larva de fluture în interiorul mușuroiului. Se apreciază că aproximativ trei sferturi dintre speciile acestei familii sunt asociate, în stadiul de larvă, cu diferite specii de furnici. Iată cum în această înlănțuire a viului există tainice relații, secrete colaborări, asocieri incredibile și inedite între insecte absolut diferite.

Multă lume s-ar întreba ce legătură poate fi între o insectă terestră și una a aerului, între hărnicia pământului și melancolia văzduhului, între „greul” feminin al mușuroiului și „ușorul” prinț al vântului. Ei, uite că există prietenii misterioase la speciile mirmecofile din familia Lycenide, la care larvele în primele două stadii se hrănesc cu material vegetal, apoi sunt adoptate de furnici-doică, transportate în furnicar, unde se hrănesc cu ouă și larve de furnici sau sunt hrănite cu o pastă recurgitată de aceleași insecte.

Iată cum ar trebui să-nvățăm de la toate! Ia, hai, hei „…du-te la furnică să vezi povara ei!” De-nvățat de la omidă… „că nimeni nu-i uitat.” Asta e de memorat! O alcătuire simbiotică de pământ proaspăt și zefir curat. O simbioză între lutul viu și diafanul azuriu!

Hamearis lucina – Fluturele cucului este singurul reprezentant în România și în Europa al Familiei Riodinidae, care are vreo 1000 de specii răspândite, cu precădere în regiunile tropicale.

Familia azuriilor cuprinde: Aricia agestis – Albăstrelul osului iepuresc, Celastrina argiolus – Albăstrelul de crușin, Cupido argiades – Albăstrelul cu codiță mică, Cupido minumus – Albăstrelul pitic, Cyaniris semiargus – Albăstrelul trifoiului roșu, Lycaena alciphron – Fluturele violet, Lycaena helle – Fluturașul violet, Lycaena hippothoe – Fluturele mare al focului, Lycaena phlaeas – Fluturașul roșu al măcrișului, Lycaena tityrus – Fluturașul cenușiu al măcrișului, Lycaena virgaureae – Fluturele roșu al măcrișului, Lysandra bellargus – Albăstrelul azuriu, Lysandra coridon – Albăstrelul argintiu, Maculinea nausithous – Albăstrelul ciocolatiu al furnicilor, Plebejus argus – Albăstrelul Argus, Polyommatus dorylas – Albăstrel cu dungă albă, Polyommatus icarus – Albăstrelul comun, Polyommatus thersites – Albăstrelul comun nepunctat, Pseudophilotes schiffermuelleri – Albăstrelul mic al cimbrișorului, Satyrium w-album – Codița ulmului, Callophrys rubi – Codiță verde.

Și încă patru specii re/descoperite cu ajutorul… aparatului foto: Glaucopsyche alexis – Albăstrelul lui Alexe, Lycaena dispar – Fluturele de foc al măcrișului, Thecla betulae – Codița de livadă, Cupido decolorata – Albăstrelul decolorat.