Așa a intrat Azza în viețile noastre….
Se spune că nici Moș Crăciun și nici chiar Moș Nicolae nu greșesc niciodată. Ei bine, eu totuși cred că mai au mici scăpări în care încurcă ghetuțele.
De pildă, asta s-a întâmplat în acest an, sau așa cred eu, că a fost o greșeală mică, micuță!
Eram în dimineața de 6 decembrie, când frigul a dat buzna și peste orașul meu, iar Moș Nicolae deja a trecut prin zona noastră. De ce sunt atât de sigură? Ei bine, pentru că dulciurile le aveam deja în botine.
Nu sunt deloc o persoană matinală și recunosc că am nevoie de multe alarme ca să părăsesc patul. La pachet vine și aceeași promisiune că imediat ce termin orarul de la birou, mă întorc să dorm. Mama prepara delicioasa ei cafea, când, așa în treacăt, îmi zice că aude un plânset de cățeluș în jurul blocului.
A urmat întrebarea mea: dacă îl găsesc îl pot păstra?
Mama zâmbind îmi zice: niciodată nu mi-am făcut griji că tu nu găsești animale.
Ca totul să fie mult mai clar, sunt acel gen de persoană care atunci când întâlnește căței pe stradă se oprește să vorbească cu ei sau să se joace.
Zis și făcut! Am ieșit din casă pregătită de muncă, iar cu un minim efort am auzit plânsetele cățelului destul de aproape de blocul meu. Mai era încă o vecină, care își plimba cățelușa și care s-a îndreptat înspre locul cu scâncete. Când am ajuns în curtea blocului vecin, la colț, am vazut o chestie mică și neagră, care făcea gălăgie cât să enerveze un cartier întreg. Ne studia, atât pe mine cât și pe cealaltă doamnă, iar în momentul în care m-am aplecat și l-am chemat, a început să fugă, destul de stângaci spre mine. Primul contact cu ghemotocul negru a fost o tentativă de mușcătură. Cred că se simțea amenințată și voia să îmi demonstreze că trebuie să mă tem. După două mângâieri, s-a lipit de piciorul meu, iar telefonul meu deja apela contactul „Mama”.
I-am explicat cât de mică și de frumoasă este. Deja o țineam în brațe și îi simteam lăbuțele extrem de reci, iar cu cealaltă mână țineam biletul ei spre căldură, mai exact apelul cu stăpâna casei. După nici 2 minute am convins-o că minunăția de animal are nevoie de căldurică și mâncare, iar ea a acceptat. Mai ezitantă, dar a acceptat.
Seara, veterinara mi-a spus că are între 5 și 6 săptămâni și că este foarte sănătoasă.
Eu totuși cred că Moș Nicolae a uitat să o lase când a pus dulciurile în papucei și ea a scăpat din sacul lui pentru că a vrut neapărat să ajungă la mine, doar că s-a pierdut puțin pe drum.
Este genul de cățel răsfățat, extrem de energic, stilul de fetiță hotărâtă care dacă are chef de joacă te trezește din somn. Dar vă pot spune că este adorabilă până și când sforăie.
- Madridul și cum m-a cucerit el - 11 sept. 2019
- Și Moșul mai greșește….ghetuțele - 18 dec. 2018
- Cum se schimbă iubirea odată cu aplicațiile de întâlniri - 30 nov. 2018
