Urăsc căldura excesivă. La cât mă plâng de canicula de afară, de soarele arzător care ȋmi bate ȋn cap şi… de senzaţia de cald ȋn general, ai putea chiar crede că urăsc din răsputeri vara. Şi oarecum poate, dacă ȋmi acopăr o ureche şi ȋncerc să nu gândesc foarte profund, aşa e normal.
Poate aş urȋ din răsputeri vara, dacă ea nu ar veni cu vacanţe la mare, munte, sau pe oriunde ne taie capul. Aş urȋ-o dacă nu ar avea atâtea posibilităţi. Aş detesta-o dacă nu mi-ar oferi câteva dintre cele mai frumoase experienţe. N-aş putea să o suport dacă temperaturile teribil de ridicate n-ar veni cu răcoarea blândă a serilor de vară.
O seară de vară poate ȋnsemna aventură, poate ȋnsemna linişte, pace, zâmbet, dans, muzică, poveste, basm… lista poate continua. O poţi metamorfoza după bunul tău plac, după ce ȋţi doreşti tu. E ca un puzzle. Natura ȋţi dă cadrul şi timpul, dar modul ȋn care petreci o seară de vară rămâne la bunul tău plac.
Exemplu concret, a la carte, dat după reţetă: se ia o seară de iunie, se alege ora opt seara şi se caută locul şi modul ȋn care se desfăşoară acţiunea. Se amestecă timpul cu o seară de festival de jazz (ştim cu toţii despre ce vorbim aici) şi cu o suită de prieteni care mai de care mai (a)normali, urmând ca apoi să se ȋnceapă deplasarea către locul cu pricina. Se condimentează cu câteva bunătăţuri oferite pe acolo, burgeri, bere, ȋngheţată şi se găseşte un loc de şezut şi… să zicem bârfit.
Se creează o amintire. Aceea a unei seri petrecute ȋntr-o companie faină, ȋn care poveştile nemuritoare se ȋmpletesc cu susurul apei şi acordurile de jazz, ȋn care zumzetul mulţimii te face să te simţi viu şi să te ȋncarci cu energie, o seară ȋn care viaţa te răsplăteşte, ȋn felul ei, pentru tot ce ȋnsemni şi faci tu – şi pentru cât ai ȋndurat frigul iarna.
De-asta ȋmi plac serile de vară. Pentru că ai atâtea posibilităţi, că poţi face ce vrei tu. Iar noi, clujenii, suntem tare norocoşi. Nici nu ştii ce să alegi la câte posibilităţi sunt ȋn program. Zilnic, serile sunt pline de evenimente care mai de care mai palpitante şi interesante.
Aşa că haideţi să nu mai stăm ȋn căsuţe, comozi. E cald, e frumos, cadrul e perfect. Haideţi să creem ȋmpreună amintiri care să dureze toată viaţa şi să ne bucurăm aşa cum se cuvine de vară.
Serile de vară sunt ȋn ediţie limitată ȋn fiecare an. Eu zic să nu le rataţi, aveţi prea multe de pierdut!
Apropo, Jazz in the Park continuă, noutatea fiind că, de azi, şi copacii Parcului Central se vor undui pe ritmuri de jazz.
Ne vedem acolo, nu?
Ultimele postari ale lui Irina Ielciu (vezi toate)
- Clujul cu iz de octombrie - 11 oct. 2019
- Despre oameni, obiceiuri şi… un pic de psihologie - 4 oct. 2019
- O lecţie de istorie altfel: Garda Apulum - 1 oct. 2019
