Mi-a luat ceva timp să găsesc micul bar la care trebuia să îmi întâlnesc, după servici, o prietenă. Eram pe drum spre casă, când am primit mesajul: sunt cu un grup de amici la Kavasutra, hai și tu. M-am dus, era o bună ocazie să încerc și eu kava, o băutură din Polinezia și Melaezia de care auzisem recent.
Când am ajuns, prietena mea cu grupul de amici erau deja cu băutura în mână. M-am dus să îmi comand și eu prima porție de kava. L-am rugat pe barman să îmi recomande ce e mai bun pentru începători și mi-a sugerat unul din cele mai concentrate amestecuri, deoarece kava are tolerantă inversă, adică la început trebuie să iei concentrații mai mari că să îi resimți efectele, și cu cât o folosești mai mult, cu atât mai puțină kava ai nevoie.
Până mi-a preparat băutura am aruncat câteva priviri împrejur, în localul îngust și întunecat. Pe peretele din față, pe un televizor mare, se rostogoleau valuri albastre peste plaje albe, iar în apă înotau de colo colo o mulțime de pești exotici colorați. Pe peretele din spatele meu domneau două totemuri de lemn, reprezentând zeul războiului și zeul recoltei, după spusele unui bărbat care venea regulat la bar și care avea pe o insulă îndepărtată o grădină de kava.
Barmanul mi-a pus în față un blid de metal, imitând ca formă o jumătate de nucă de cocoș – așa se bea kava în mod tradițional, la mamă ei acasă. Înăuntru sclipea un lichid maroniu, un fel de ciocolată caldă cu lapte. O felie triunghiulară de ananas stătea și ea înfiptă pe marginea blidului, dând un aer tropical aranjamentului. Mi-am luat băutura, am mers la grupul meu, am închinat cu toții blidele și am luat prima înghițitură. Zici că am băut noroi cu apă. Oricum, nu eram acolo pentru gust, ci pentru efecte. După a doua sorbitură, gura și gâtul mi-au fost plăcut anesteziate, ca atunci când înghiți un picur de lidocaină la dentist. Cu fiecare înghițitură, amorțeam și mai tare, de nici nu mai simțeam gustul pământiu al băuturii.
Kava, din familia piperului, este consumată de mii de ani de către populațiile din Pacificul de Sud. În Fiji sau Vanuatu, kava este folosită în ritualuri, este consumată în grup cu familia sau prietenii și niciodată singur. Din rădăcină plantei se face o pudră care se amestecă, simplu, cu apa. Kavalactonele (kavaina, dihidrokavaina, yangonina, metisticina, dihydromethysticina) sunt substanțele care dau efectele atât de căutate, de relaxare și de sedare, atât fizic cât și mental. La doza potrivită, kavalactonele induc și o fadă stare de euforie. Pentru proprietățile sale relaxante, kava este căutată și consumată în vest de cei care suferă de anxietate, de cei stresați, de cei cu insomnie.
După al doilea blid de kava, am simțit că mi se relaxează mușchii, că tensiunea dintre umeri dispare fără urmă. La al treilea blid pe toți ne-a atins și o plăcută euforie, eram mai veseli, mai vorbăreți. Dintr-un grup de office workers obosiți devenisem o adunătură veselă de guralivi. Viața devenise mai frumoasă cu kava la bord.
Alte poveşti de-ale Luminiței Cuna le găsiți AICI.
Clujeancă entuziastă, ea duce imaginea frumoasă a României oriunde cu ea. De departe, ne aduce poveşti despre oamenii întâlniţi, păţaniile de care a avut parte şi ne arată, într-un mod inedit, locuri pe care am putea ajunge, vreodată, să le vizităm. O găsiti si la lumi.blog.
- Halloween-ul în Brooklyn la casa unui dramaturg de Pulitzer - 31 oct. 2022
- Prietena de pandemie - 22 oct. 2020
- Medicinistul care tratează newyorchezii cu muzică - 22 ian. 2020
