Dragă prieten,
Aseară am vrut să mă simt și eu boemă, să mă îmbăt în parfum de trandafiri, să îmbrac o rochie mătăsoasă și să-mi pun un zâmbet larg, în timp ce mă agăț de brațul domnului meu, care mă conduce spre sala de teatru.
Tot ce am reușit a fost să ajung în sală, dar îmbrăcată colorat, cu roz la ochi și două codițe împletite. Am vrut, probabil, să mă asortez cu piesa sau cu sala sau cu nebunia oamenilor de acolo sau nici nu știu. Ideea e că nu mergeam la Shakespeare, nu eram la Teatrul Național și nici nu era nevoie!
Boemul meu se afla la Urania Palace, se descria printr-o piesă numită Eat Me și ne era servită de oamenii de la Create.Act.Enjoy. Și eram curioasă!
În sală, oameni frumoși, diferiți, curioși, de-ai casei. Pe scenă, patru scaune goale ce așteptau greutatea corpului actoricesc. Și în vârf de cortină, un cap de rinocer sidefiu, pe care tot îl țintuiam cu privirea. Toate acestea până când luminile s-au stins, sala a dispărut și a mai rămas doar scena și noi. Apoi, o lumină a scos la iveală patru umbre, care mai apoi s-au transformat în oameni, în alți oameni și tot așa până la finalul serii. Un flux continuu de oameni, de personaje, de stereotipuri.
Piesa vorbea despre noi, despre ceea ce suntem, despre cât de diferiți suntem și evident, despre mâncare. N-aș vrea să spun prea multe din înțelesul piesei, poate vor merge și alții să o vadă! Eh, poate doar să menționez buletele de cașcaval și cârnăciorii de bere, serviți de oamenii spectacolului. N-am să uit acel Îmi place de tine!, adresat de actrița roșcată, în timp ce alegeam să mai servesc o bucată de cârnăcior. Nu mă judeca, erau buni! De fapt, știi ce? Judecă cât vrei!
Până la urmă, oamenii sunt liberi să creadă ce vor, dar eu sunt liberă să aleg ce oameni am în jurul meu.
Cam așa ceva, se auzea și aseară la final de piesă, în Urania Palace. Trecuse cam o oră de când priveam fix scena. Nu e prima oară când vin la o piesă realizată de Create.Act. Enjoy și totuși, mereu am fost curioasă de ce va fi pe scenă.
Și da, boemul meu s-a descris frumos: cu mâncare, mult roz și un rinocer sidefiu, poate chiar și tanti cu un păr bogat, din cauza căreia m-am străduit să văd piesa. Dar n-aș fi putut cere un context mai bun!
Până data viitoare, până la o nouă istorisire, rămâi boem, Clujule!
Ca întotdeauna,
A ta Andra
