Chiar dacă azi menajul nu ar putea fi considerat o îndeletnicire științifică necesar a fi studiată într-o școală, trebuie avut în vedere faptul că accesul la educație al fetelor era în secolele trecute modest, iar acest tip de școală cu două grade (superior și inferior) a însemnat un pas important în modernizarea învățământului și accesul femeilor la educație.
Absolvirea unei astfel de școli presupunea o pregătire care nu se adresa mediului științific sau pieței muncii, ci societății în ansamblu. Fetele învățau economie, nutriție, dar și elemente de sănătate și igienă, care odată aprofundate se considera că aduc un mare beneficiu pe plan personal, familial și social. În afara formării intelectuale, atelierele de practică în arta culinară sau croitorie completau orarul școlii de menaj.
La Cluj, cea mai cunoscută (și una dintre cele mai bune din Ardeal) era în perioada interbelică Școala de Menaj „Sf. Tereza” aflată sub tutela Congregației „Sf. Maria” a călugărițelor greco-catolice. Clădirea școlii se afla pe str. Avram Iancu la numărul 58 și îndeplinea cele mai moderne standarde ale vremii, cu un edificiu spațios și funcțional și personal exemplar care se ocupa de educația tinerelor fete.
Pregătirea cuprindea un curs inferior cu durata de 4 ani care avea menirea de a dezvolta în „viitoarele stăpâne de casă” gustul și priceperea pentru gestionarea unei gospodării. Se obținea și o calificare, cea de „maistră” iar la finalizarea cursului, absolventele făceau un an de practică.
Un alt curs era cel de „normal” de gospodărie (de 2 ani) care pe lângă îndrumarea femeii în „a-și conduce cu demnitate, pricepere și cinste familia și căminul” forma viitoarele profesoare de gospodărie și menaj din școlile secundare de orice grad.
Admiterea la această școală, consta în depunerea unor unor acte: pentru învățământul inferior erau certificatul de absolvire a cursului primar, certificat de naștere, certificat de naționalitate, dovada botezului și adeverința de vaccinare, iar pentru accederea la cursul superior diploma de absolvire a liceului sau diploma de absolvire a școlii normale de învățătoare, certificatul de naștere, certificatul de naționalitate, dovada de botez și vaccinarea. Prețul cursului inferior era 9.000 lei/an, iar a celui superior de 12.000 lei/an. Înscrierile durau din 1 iulie până în 15 septembrie, iar orice nelămurire era clarificată prin trimiterea unei cărți poștale la direcțiunea școlii care răspundea prompt solicitărilor.
La începutul secolului al XX-lea femeile au început datorită acestor școli să urmeze cariere în domeniul învățământului sau în cel al sănătății, încurajate nu doar de ideea de a deveni soții și mame cu diplomă, ci și de a se emancipa și a urma cariere profesionale. În condițiile în care majoritatea populației României era în perioada interbelică analfabetă, elevele acestei școli (ce aparțineau păturii mijlocii a populației) erau printre norocoasele vremii.
Sursa: „Vestitorul”, 1937, nr. 17, p.18
#ClujulDeAltadata
- Gardianul Carpaților - 16 apr. 2024
- Inscripțiile în piatră de pe Turnul Croitorilor - 29 feb. 2024
- Meryl Streep în rolul unei clujence - 15 feb. 2024
