Determinare, pasiune și tinerețe. Acestea sunt cuvintele care îmi vin în minte după întâlnirea cu Romina Mîrza. O ardeleancă, îndrăgostită până peste cap de Cluj, a cărei dorință a fost să își vadă meleagurile natale de la mii de metri altitudine.
O carieră militară este poate unul dintre puținele lucruri care nu se află pe listele noastre, ale fetelor, când vine vorba de planuri de viitor. Și totuși, rigurozitatea, disciplina și uniformele au atras-o încă din clasele primare când s-a decis să intre la liceul militar.
Nu, nu vă imaginați că acasă nu se juca cu păpușile sau că prefera de mică jucăriile de băieți. Nu știa încă de la început unde duce drumul, dar era extrem de tentant pentru fetița din comuna Țaga.
Cât despre influență, nimeni din familia ei nu a absolvit Academia Militară, așa că nu a urmat un exemplu, cum ne-am fi așteptat, ci și-a urmat instinctul…unul care a dus-o până la nori.
Mi s-a părut atractivă ideea de ordine, disciplină și uniformă. Nu a fost o pasiune de mică! Am colegi care de mici se visau piloți, dar la mine dragostea a venit pe parcurs.
Primul test de foc a fost admiterea. Însă, dacă vine vorba despre Romina, nu a fost atât de greu precum vă descriu eu. Deși cred că teoria militară și excercițiile fizice extenuante sunt ceva peste care nu se trece atât de ușor, pentru pilotul nostru testele au fost cele care i-au confirmat faptul că da, acesta este drumul pe care dorește să îl urmeze.
Povestește atât de natural despre toate acestea și îmi dau seama că fac parte din personalitatea ei: ritmul mereu alert, lipsit de monotonie și foarte exact…că doar vorbim despre armată.
Probele au fost atât teoretice, cât și practice și psihologice. Au fost 5 zile de analize intense. În ele se include și Baro Camera, unde corpul tău este supus la aceeași presiune care există la mii de metri altitudine. Vorbim despre teste psihologice intense, pline de întrebări capcană, dar și despre o presiune intensă la care îți este supus corpul.
Nu oricine poate pilota un avion. A fost șefă de promoție în liceu, la Alba Iulia. A intrat prima la Academia de la Brașov și, deloc suprinzător, a terminat Academia tot ca șefă de promoție, obținând rezultate extrem de bune, iar părinții au fost foarte mândri.
Am fost conștientă că tot ceea ce fac și ce urmează să obțin depinde de mine și de aceea eforturile au fost pe măsură.
Se spune că doar cerul este limita ascensiunii noastre…Ei bine, acesta a fost de mult cucerit de Romina, mai exact de când s-a hotărât să se pregătească pentru Forțele Aeriene Române.
În primul an am zburat un IAK 52, cu motor clasic. Este un avion cu un motor cu elice. În anul 3, am zburat IAR 99 STANDARD, subsonic. Este un avion cu reacție și aparatură clasică fără radare avionice. Din 2013 am luat prima repartiție la Bacău. Deși am avut prima medie din Academie, mai exact aveam dreptul să îmi aleg locul în funcție de medie, în acel moment nu erau locuri la Luna, în cadrul Bazei Militare 71. La Bacău am zburat un IAR 99 ȘOIM, un aparat de zbor de trecere, urmând un parcurs normal al pregătirii mele pentru supersonic.
Deși sună complicat, și pentru Romina lucrurile stăteau diferit în momentul în care s-a urcat prima dată la bordul unui avion.
Prima și prima dată m-am speriat. Deși știam teoria, când m-am văzut înconjurată de atâtea butoane am zis că nu sunt capabilă să controlez un astfel de aparat. Și aici a intervenit tatăl meu, pe care l-am sunat imediat ce am coborât din avion și mi-a spus râzând să îmi amintesc ce senzație am avut prima dată când m-am urcat la volanul mașinii. Atunci mi-a explicat că în cel mai scurt timp mă voi obișnui și că totul va intra în normal după puțină experiență.
Și a avut dreptate…..de la frica de a pilota un avion cu elice, a ajuns singura femeie pilot de supersonic din România.
Mediul nu a descurajat-o. Până la urmă, reușita ei într-o lume a bărbaților o face să se simtă extrem de mulțumită cu ceea ce a devenit. Nu s-a dat înapoi nici de la probele tipice bărbaților, iar după fiecare prim zbor în comandă simplă pe care îl executa, raporta comandantului, iar colegii o aruncau pe un pat de spini. „Botezul” nu se face oricum. În timp ce baieții sunt dezbrăcați la bustul gol, fetele, mai puține la număr stau pe spini în bustieră și pantaloni scurți.
Sigur că îți mai scoți și după două săptămâni câte un spin din spate, iar primul botez a fost unul care mi-a lăsat urme serioase. Probabil că atunci, fiind mai mici eram mai răi, căci în patul meu am găsit și o coadă de trandafir. (râde) Cât despre ultimul, fie colegii mei au fost mai drăguți, fie în perioada lunii martie a anului trecut când am primit botezul, nu se prea găseau spini.
Romina Mîrza
Romina Mîrza
Romina Mîrza
Semnificația acestui botez este de a marca o primă reușită.
Viața personală nu este una de domeniul fanstaticului și chiar dacă nu are un program fix, odată intrată în unitate se detașează de toate problemele. A zbura un MIG 21 LanceR nu seamănă deloc cu fragmentele din filmul Top Gun. Zborurile nu sunt de agrement și de relaxare, deoarece presiunea pe care o ai la 5000 de metri altitudine te face să te consumi, să transpiri și, mai ales, să îți ții mintea mereu îndreptată spre obiectiv. Orice clipă de neatenție poate fi fatală.
Îmi aloc, zilnic, câte o oră pentru a învăța teoria. Este extrem de importantă. Doar după pregătirea de rigoare toate aceste treceri dintr-un avion în altul nu sunt decât o procedură normală, având ca finalitate intrarea în serviciul de Poliție Aeriană cu MIG – ul 21 LanceR.
Totul se traduce în multe ore de muncă, câteva zboruri pe săptămână și multă pregătire teoretică. Teoria este extrem de importantă. Pentru Romina totul este normal, nimic ieșit din comun. Este modul ei de viață, unul complicat, cu orare încărcate, dar pline de satisfacție.
Vorbim despre o persoană care, la doar 27 de ani, a reușit ceea ce alții visează în momentele vizionării unui film de acțiune. Nu este teribilistă și de aceea preferă atmosfera pe timp de pace, însă, dacă vreodată o să fie nevoită să execute misiuni în zone de conflict este pregătită, căci doar în urmă cu ceva timp a efectuat o misiune cu bombardament real.
După întâlnirea cu ea mi-am dat seama că nici măcar cerul nu este o limită:)
O admir, o admir, o admir pe Romina! Chiar dacă sunt câțiva ani diefență de vârstă între noi ( 5 ani), acestă tânără este un model pentru mine. De fiecare dată când o văd prin curtea Bazei 71 Aeriană simplitatea, naturalețea și nu în ultimul rând profesionalismul și curajul de care dă dovadă pin ceea ce face zi de zi, trezesc în mine dorința de a accede tot mai mult in carieră.
Bravo Romina și un cer senin atunci când execuți misiunile pe care le ai!
Respect!
Felicitari pentru reusita si perseverenta!
O admir, o admir, o admir pe Romina! Chiar dacă sunt câțiva ani diefență de vârstă între noi ( 5 ani), acestă tânără este un model pentru mine. De fiecare dată când o văd prin curtea Bazei 71 Aeriană simplitatea, naturalețea și nu în ultimul rând profesionalismul și curajul de care dă dovadă pin ceea ce face zi de zi, trezesc în mine dorința de a accede tot mai mult in carieră.
Bravo Romina și un cer senin atunci când execuți misiunile pe care le ai!
Respect!
Felicitari Romina !!!! Esti mandria noastra !