Povestea începe de la o imagine cu un arici care se plimbă pe clapele unui pian. Am luat legătura imediat cu proprietarul pianului, o cunoștință recentă și am ținut neapărat să aflu, în primul rând, cum a ajuns ariciul acolo și ce anume îi place să cânte:).
Ileana își dorea în casă un animăluț. De fapt, își dorea împlinită promisiunea tatălui ei referitoare la acest aspect. A primit un pește. „Cum să mă joc cu peștele?”, s-a întrebat Ileana și a continuat să își pună dorințe. Și, pentru că totdeauna dorințele se împlinesc atunci când sunt din suflet, la aniversarea de nouă ani, Ileana a primit un arici.
Ariciul cu pricina se plimba derutat, într-o seară, prin Parcul Mare din Cluj. Robert, fratele Ileanei s-a împiedicat de el. Animalul părea tare trist. Cu acordul tatălui, țeposul a primit adăpost. Ileana a fost în culmea fericirii. A mai văzut ea, la verișorul ei, că ariciul poate fi un bun companion de joacă.
Cuibul cu fân din baie și o vizită la veterinar pentru deparazitare au fost primele semne că familia a acceptat noul membru, spre fericirea mezinei. Au urmat după-amieze de plimbări cu mașinuța roz a lui Barbie, dușuri cu cei doi copii și lecții de muzică interactive. Ileana și Robert studiază pianul și acordeonul, iar Ricina se pare că are ureche muzicală. Stă ca în hibernare (nemișcată:)), să-i asculte și uneori își lasă amprenta personală, mai ales la pian.
„Când mama nu era acasă, am scos-o pe Ricina la plimbare, prin casă. Eram doar noi două. Noi, toți din familie, cântăm la pian. Am deschis pianul și am pus-o pe clape și a început să meargă. Pianul reda notele după cum apăsa Ricina clapele. Așa a cântat prima dată. De fapt, a încercat să cânte, pentru că aricii nu cântă la pian”, mi-a mai povestit micuța Ileana.
https://youtu.be/u22TYbupHuU
Ricina, pentru că este vorba despre o aricică, are meniu dedicat, creat special pentru arici și care poate fi cumpărat cu ușurință din magazinele cu profil veterinar.
Nu îi place să fie singură noaptea, perioada ei cea mai activă și zgârie cu insistență ușile dormitoarelor. Copiii sunt cei care lasă ușa întredeschisă ca să îi fie mai ușor să intre și să își creeze culcuș în dulap, pe papucii de casă și pe hainele lasate de cu seară, în grabă, pe podea.
- De ce e greu, uneori, să revii acasă? Amintiri neplăcute din copilărie - 31 dec. 2020
- Băcănia Bunătăţile lu’ Nina, o îndrăzneală foarte reuşită - 14 dec. 2020
- Poveste cu ski altfel, la Cavnic - 2 dec. 2020
One comment
Frumoasă poveste! Dar Ricina căuta seara mâncare in parc ! Probabil avea in apropiere vizuina ei… Dacă stăpânii ei au grădină să se gândească cum ar fi sa trăiască ariciul lângă ei, dar in natură , să i dea mâncare și apă in fiecare zi…