Reclamele din secolul al XIX-lea: de la cocaină contra bolilor de gât, la kola contra asteniei

Ca formă de comunicare persuasivă, diferită de propagandă sau manipulare, publicitatea are calitatea de a crea necesități noi și de a vinde iluzii. Dezvolarea economică din secolul al XIX-lea a dus la creșterea nivelului de trai, astfel că populația Europei s-a dublat numeric, dar a dezvoltat și o mare apetență pentru cumpărături.

Prezentată într-un mod firesc și accesibil, reclama ajunge la toate categoriile sociale, fiind o adevărată oglindă a societății. Reclamele din secolul al XIX-lea vorbesc despre năzuințele omului modern în materie de consum, despre lux, obiceiuri alimentare și igienice, despre boli și tratamente, dar și despre ignoranță și credulitate.

Nevoile considerate „de bază” au început să se înmulțească, iar publicitatea a exploatat dorința comercianților nu doar de a-și vinde produsele, ci și de a supraviețui pe o piață din ce în ce mai ofertantă și mai complexă.

Până în 1860, în Principate se utiliza scrierea chirilică, Alexandru-Ioan Cuza reușind apropierea de Occident și prin introducerea celui mai răspândit sistem de scriere din lume: alfabetul latin. În Transilvania, tendințele în publicitate veneau de la Budapesta și Viena, iar reclamele în limba română, foarte numeroase, arătau că banii nu au nici etnie, nici limbă: ei vorbesc întotdeauna limba clientului.

Stabilimentul doctorului Frommer din Oberdöblig, de lângă Viena era prezentat în revista Albina în 1866. Îl recomandau condițiile extraordinare, precum și cei mai buni specialiști. După 17 ani, aici va fi internat Mihai Eminescu. Speculând sensibilitatea umană în fața bolilor și a suferinței, farmaciști, dar și șarlatani își promovau în paginile ziarelor tratamente minune, de la doctorii al căror nume nu poate fi divulgat, la leacuri împotriva viciului beției. În altă ordine de idei, cocaina era recomandată pentru toate bolile de gură, gât și laringe, iar granulele de kola, contra asteniei.

Apele minerale erau la mare căutare, iar reclamele prezentând acest produs sunt foarte numeroase. Una dintre cele mai cunoscute era Hunyadi János, cu veritabile proprietăți revigorante și diuretice, recomandată de cinci academii de medicină din Europa, între care și importana Academie de medicină din Paris.

Transportul asigurat în mare parte cu animale de povară, necesita îngrijirea acestora, astfel că în comerț existau produse foarte diversificate de la potcoave, clești pentru scoaterea unghiilor și mașini de sfredelit, la nicovale din oțel, și cuțite pentru copite, iar reclamele descriau aceste instrumente ca fiind de cea mai bună calitate, fabricate din cel mai bun oțel. O apă specială pentru spălat cai, utilizată la Curtea Regală Română și la Curtea Imperială Austro-Ungară avea și calitatea de a îmbunătăți rezistența cailor. Țoalele de iarnă „frumoase și trainice”completau produsele de îngrijire pentru cai.

Trăsurile de gală sau de voiaj, plugurile, mașinile de cusut și de scris, lămpile cu petrol sau cazanele cu aburi erau foarte căutate pe piață, astfel că erau prezentate în casete publicitare ample.

Restaurantele se lăudau că dețin grădină de vară, biliard și popicărie, dar mai cu seamă preparate bune și servire promptă. Multe reclame vorbesc și despre viața socială a secolului al XIX-lea cu numeroasele carnavaluri și baluri însoțite de tombole cu caracter filantropic.

Cei interesați puteau în timpul liber să se delecteze cu o ocupație utilă și recreativă: traforajul, dar și pirogravura, existând seturi pentru amatori. Ceasuri, bijuterii, corsete, jupoane sau trusouri de calitate ridicată, la prețuri scăzute completau fascinanta lume a reclamelor. Serviciile funerare cunosc de asemenea o dezvoltare fără precedent, numeroasele casete publicitare demonstrând concurența din acest domeniu.

Dincolo de interesele materiale, există și anunțuri prin care unii avocați pledează gratis în procese pentru școli sau instituții al căror scop este apărarea religiei, comerțului, industriei și naționalității române (1871). La fel, cursurile de chimie ale doctorului Davila erau prezentate ca fiind deschise tuturor, „damele” având „intrarea deosebită și locurile rezervate”.

Adresate în mare parte cetățenilor din mediul urban, deși majoritatea populației de pe teritoriul actual al României era rurală și știutorilor de carte, deși, majoritatea era analfabetă, reclamele din secolul al XIX-lea ne prezintă o situație a marilor transformări în ceea ce privește viața, nivelul de trai și aspirațiile de consum ale omului modern.