Ce știi despre BDSM? Probabil crezi că sunt câțiva nebuni care sunt îmbrăcați în piele sau latex, că femeile au tocuri înalte până în ceruri, iar bărbații se lasă legați și bătuți. Am luat cartea lui Steve Lenius, Life, Leather and the Pursuit of Happiness: Life, history and culture in the leather/BDSM/fetish community, pentru a înțelege cum a început acest fenomen, cu ce te poate ajuta și de ce este așa tabu.
Apariții ale BDSM-ului de-a lungul istoriei
Primele înscrieri despre practicarea BDSM-ului apar chiar printre cele mai vechi documente din lume, scrise sub formă cueniformă. Practicile de atunci i se adresau Inannei, o zeiță din timpul Mesopotamiei Antice și constau într-un ritual în care cele două sexe făceau schimb de haine după care se pedepseau prin biciuire și urlau de plăcere sau de durere până la epuizare.
Alte dovezi ale existenței practicilor BDSM au fost găsite într-un oraș din Italia Traquinia (acum numit Corneto), în secolul V î.Hr. Hieroglifele portretizează doi bărbați care pălmuiesc o femeie și o biciuiesc cu un instrument făcut din lemn.
Kamasutra, cel mai vechi text Hindu păstrat despre viața erotică, descrie patru moduri diferite de a lovi pentru a provoca plăcere. În text se se menționează că ambii parteneri trebuie să fie de acord cu activități sado-masochiste și că ar trebui să existe un set de reguli pentru a te simți în siguranță
În 1791 francezul Marquis de Sade publică primul roman sadomasochist intitulat Justine, în care se menționeau biciuirea, strangularea și pălmuirea. Autorul este mai târziu închis, acuzat că ar fi nebun și un pericol pentru oamenii din jur; astfel de acuzații vor fi aduse multor oameni care practicau, scriau sau pictau așa ceva.
În 1870, Leopold von Sacher-Masoch, un scriitor și jurnalist austriac, publică romanul Venus in Furs, în care descria obediența bărbatului. Numele îl inspiră pe psihiatrul Krafft-Ebing să inventeze termenul de masochism.
În 1905, Freud inventează cuvântul sadomasochism, în încercarea de a diagnostica pacienții care găsesc o plăcere sexuală în a oferi și a primi durere.
Mișcări sociale și reprezentanți
După Al II-lea Război Mondial, un grup de soldați au format The Leather Movement. Persoanele gay au ajuns în orașe mari cum ar fi New York, Chicago, San Fransisco sau Los Angeles, unde au format cluburi de bikeri care se îmbrăcau cu haine făcute numai din piele. Multe dintre aceste persoane erau atrase de modurile extreme prin care puteau să-și experimenteze sexualitatea. Acest lucru va duce la răspândirea SIDA din anii ’80 și ’90.
Încă din anii de după război se organizează concursuri pentru moduri creative de a purta articole din piele. Apar și reprezentanții acestei mișcări, cum ar fi Rob Halford din Judas Priest sau Joan Jett. Se scriu cărți cu studii despre această mișcare. Se deschid magazine specializate în cultura BDSM, companii care se dedică creării sau jucăriilor pentru adulți sau articolelor vestimentare din piele sau latex.
BDSM-ul în era Internetului
La sfârșitul anilor ’80, odată cu apariția Internetului pentru publicul larg, se crează aplicații software prin care poți găsi oameni ce împărtășesc interese comune, iar cultura BDSM explodează. Oamenii puteau acum să comunice și să afle informații mult mai ușor. Apare site-ul FetLife, care are aproape aceleași abilități ca și Facebook-ul, însă este dedicat strict persoanelor pasionate de practicarea BDSM. Pe lângă acest site, apar și multe altele care oferă informații, mai ales din punct de vedere al sănătății și siguranței.
Alt site cunoscut pentru conținutul său legat de aceste practici a fost Tumblr, website de microbloggind fondat în 2007, potrivit Wikipedia, în care se publicau poze sau GIF-uri cu conținut explicit, pentru a avea cât mai mulți urmăritori. Începe o nouă modă, iar între utilizatorii de vârste 15-24 de ani începe o întrecere. BDSM-ul devine fantezia oricărui utilizator, majoritatea profilelor folosesc în descrieri #BDSM, dar fanteziile rămân în lumea digitală. Popularitatea site-ului avea să scadă odată cu impunerea unui nou regulament în 17 decembrie 2018, care șterge conținutul explicit.
Un alt loc în care acest tip de conținut a contat și contează extrem de mult este jocul Second Life. Jocul lansat în 2003 are ca motto Your World.Yor Imagination. (Lumea ta. Imaginația ta.) unde îți creezi avatarul exact așa cum dorești și interacționezi cu alți jucători.
Cei mai mulți jucători ai Second Life-ului sunt persoane de vârstă mijlocie, care au trecut printr-un divorț și doresc o evadare din lumea reală, exact ca cei care practică BDSM-ul; acest lucru face ca cea mai mare comunitate din joc să fie cea formată din această categorie de oameni, potrivit fourm-urilor oficiale ale jocului.
BDSM-ul este privit de mulți practicanți ca o evadare din viața reală
BDSM-ul poate fi privit și din punct de vedere psihologic. Cum ajută și ce se întâmplă în creierul oamenilor în momentul în care practică astfel de activități?
BDSM-ul este privit de mulți practicanți ca o evadare din viața reală, ca și cum ai juca un joc video sau ai citi o carte fantasy, datorită roleplay-ului.
Oamenii pretind să fie personaje fictive, din jocuri video, filme, cărți sau poate chiar persoane reale, atâta timp cât se ocupă cele două roluri importante: cel de subordonat și cel care domină.
Te destresezi fiind altcineva. Cele mai multe persoane eliberează stresul și furia acumulate față de propria persoană, datorită endorfinelor, substanțe produse de creieri, alături de dopamină și serotonină, și are rolul de a suprima durerea.
Durerea, în acest caz, poate fi un premiu. E ca și cum tocmai ai câștigat un meci, iar coechipierii tăi te bat peste umăr sau poate te lovesc în cască cu palmele.
Cel mai important lucru: încrederea
Pe lângă acest lucru, BDSM-ul este o activitate ce nu poate avea loc fără încredere, fără a discuta în detaliu ceea ce urmează să se întâmple –datorită roleplaying-ului-, fără a discuta la final ce a fost bine și ce nu.
Deși pare un lucru brutal, este ceva extrem de intim, care poate fi practicat, în majoritatea cazurilor, de oameni care se cunosc îndeajuns de bine, în care ambii parteneri trebuie să fie de acord cu absolut tot ce se va întâmpla.
Percepții greșite asupra BDSM-ului
Dacă în trecut, percepția greșită pe care o aveau oamenii în legătură cu astfel de practici, era dată de credințele religioase puternice, apariția internetului a mai pus o piedică în acceptarea acestor activități.
Din cauza Dark Web-ului, conținut al World Wide Web-ului, mulți și-au format percepții greșite asupra BDSM-ului. Conținutul interzis legat de abuzurile sexuale, precum: pedofilia, violența, violul, tortura, incestul.
Prin roleplaying, toate acestea au fost confundate cu activitățile de tip BDSM, unde, după cum le-am definit, sunt activități în care ambii parteneri trebuie să își dea consimţământul.
Încă o percepție greșită asupra BDSM-ului ar fi că trebuie să implice actul sexual neapărat. Multe persoane asexuale practică acest gen de activități, datorită plăcerii senzoriale oferite. Cum unii găsesc plăcere în a atinge diverse materiale pufoase, fine sau să fie atinși într-un anumit fel, persoanele asexuale găsesc plăcere în a fi legați, în a simți strânsoarea funiei. În momentul în care intervine pierderea unei aptitudini normale -pe care o faci zi de zi și fără să te gândești prea mult- sau al unui simț, creierul tău, într-un fel sau altul, pune mai mult accent pe celelalte simțuri.
Pur și simplu, cel dominant își descarcă demonii, iar cel care se lasă dominat își învinge fricile.
Ce trebuie să mai știi despre BDSM
Există cuvinte de siguranță pentru cei ce joacă rolul de subordonat; aceste cuvinte sunt diferite de la cuplu la cuplu și sunt alese în momentul pre-discuției. Este de preferat să nu se aleagă cuvinte precum: oprește-te, nu, nu mai vreau, nu mai pot, stop, pentru că pot fi cuvinte ce intră în vocabularul personajului ales, dar mai ales, aceste cuvinte provoacă plăcerea ambilor parteneri.
Un lucru pe care mai puțin cunoscut și surprinzător, ar fi faptul că subordonații sunt, de fapt, cei care au controlul. Cel care joacă rolul dominantului trebuie să pară că este cel care decide încotro se îndreaptă totul, în așa fel încât să nu se depășească limitele partenerului.
Există, de asemenea, oameni care sunt dispuși să învețe tehnici de legare sau chiar să te învețe în ce constă treaba unui dominant. Cele mai multe roluri dominante sunt luate de femei, iar bărbații care joacă astfel de roluri preferă să lucreze tot cu bărbați.
Un studiu din 2009 arată că cei care sunt cei mai predispuși în a încerca practicarea BDSM-ului sunt femeile, în special cele bisexuale. De obicei acestea vor să experimenteze și să își descopere propriul corp, într-un mod în care nu l-a mai făcut până acum.
În final, BDSM-ul este despre acceptare, atât a persoanelor de lângă tine, cât și a propriei persoane, despre conectare –nu poți practica activități de tip BDSM atunci când nu ai destulă încredere în persoana de lângă tine- și creativitate.
În cazul în care doriți să aflați mai multe despre istoria acestei lumi și a oamenilor ce fac parte din ea, cartea lui Steve Lenius poate fi găsită pe Amazon, alături de alte cărți precum: Ultimate Guide to Kink: BDSM, Role Play and the Erotic Edge, scrisă Tristan Taormino.
- Spre Cluj, un pas spre maturitate, la 19 ani - 7 mai 2020
- Măștile chirurgicale: istorie, apariții în modă, un stil de viață. - 28 mart. 2020
- The first clinic in Romania offering animal therapy in Cluj. - 11 mart. 2020
