Povestiri pentru copii și părinți - Vinovatul fără vină

Vinovatul fără vină

de Ucu Bodiceanu

Costel se îndrepta agale spre școală. Nu se grăbea. Prima oră avea matematică, profesoara de matematică îi era dirigintă, așa că precis iar o să-i facă morală pentru cine știe ce. Așa era el, ghinionist. O dată, la ora de sport, când jucau fotbal în curtea școlii, a lovit mingea și aceasta a zburat tocmai în geamul de la cancelarie, făcându-l zob. Zob l-au făcut și pe el. Diriginta i-a chemat părinții la școală, spunându-le că intenționat a lovit cu mingea geamul cancelariei, pentru că în acea zi Costel luase un 4 la extemporal. Părinții au plătit paguba, au cerut scuze și, necăjiți, au plecat spre casă.

Într-o altă zi se blocase ușa de la intrarea în clasă. Câteva fete rămăseseră blocate în sală și cereau ajutor. Mecanicul școlii era plecat, așa că toți se uitau neputincioși la ușă, inclusiv profesoara de biologie, care era o femeie deosebit de blândă.

Costel, văzând că nu există altă soluție, lovi o dată cu piciorul ușa și aceasta cedă. Când află de această ispravă diriginta, tună și fulgeră împotriva lui Costel. Degeaba au încercat să-i explice atât profesoara de biologie, cât și șeful clasei că nu este vinovat Costel că ușa s-a crăpat în momentul impactului.

Părinții au trebuit să plătească din nou, iar Costel s-a ales cu nota scăzută la purtare. Toți au început să-l trateze ca pe un paria și aceasta datorită dirigintei care tot timpul îl vorbea de rău. Când au dispărut niște bani din clasă, primul care a fost acuzat și dus în fața directorului a fost Costel. Deși s-a dovedit nevinovat, nimeni nu i-a cerut scuze.

– Ajutor, ajutor!

Privi spre locul de unde veneau strigătele. La etajul al III-lea al blocului prin dreptul căruia trecea, Costel văzu o femeie la fereastra unui apartament cuprins de flăcări. Fără să mai stea pe gânduri, o porni în fugă spre locul incendiului.

Începuse ora de matematică; diriginta făcea prezența.

– Cine lipsește?

– Costel! spuse șeful clasei.

– Bineînțeles, iar o fi făcut vreo boacănă. Îl pun absent nemotivat.

– Poate e bolnav! zise șeful clasei.

– Bolnav? Ai mai văzut drac mort?

Spre sfârșitul orei, cu hainele murdare și-n dezordine, cu fața plină de funingine, însoțit de doi polițiști, Costel își făcu apariția în clasă.

– Am știut eu că o să ai de-a face cu poliția! izbucni diriginta.

– Da, doamnă, a avut de-a face și cu pompierii! spuse unul dintre polițiști.

– Cum așa?

– Elevul dumneavoastră e un adevărat erou! Prin fapta sa plină de curaj, a salvat o persoană care putea muri într-un incendiu. Noi l-am adus cu mașina ca să nu absenteze de la ora dumneavoastră.

– Bravo, tinere! Ești un om de nădejde! mai spuse polițistul, dând mâna cu Costel.

Elevii se ridicară în picioare și-l aplaudară pe colegul lor.

Doar diriginta, întorcându-se cu spatele spre clasă, își șterse o lacrimă răzleață.