Făceam anticameră la domnul comandant. Secretara lui mă anunțase să mă prezint la ordin. O să-mi strice ziua. Avea un stil de-a mă enerva comandantul, cu mutra lui de buldog care cerea pumni. Eram sigur că iar o să mă critice din cauza anchetei care stătea pe loc. Ce era să fac? Aș fi vrut să-l văd pe el cum s-ar descurca cu o asemenea rețea internațională de hoți de automobile. Cred că n-ar fi în stare să prindă nici un hoț de găini. Adorata mea soție, Sonia, care mă aștepta să plecăm în week-end , se va supăra pe mine că nu ajung la timp.
– Domnule căpitan, puteți intra! a spus secretara comandantului.
Avea și asta o mutră de speriat copiii!
– Am onoarea să vă salut, domnule colonel!
– Stai jos! Măi Dane, tu chiar nu te poți descurca? Ce se întâmplă? Ți-am dat câți oameni mi-ai cerut! Ce mai vrei?
– O săptămână.
– Fii atent! Domnul ministru de interne, personal, se interesează de acest caz. Ai o săptămână, atât. Ai înțeles?
– Am înțeles, domnule colonel!
– Liber!
Când am ajuns în dreptul ușii, l-am auzit spunând ceea ce-mi era frică:
– Sper că la sfârșit de săptămână , sau week-end cum se spune acum, ești pe poziție!
– Bineînțeles!
Fir-ar a naibii de viață, iar se va supăra soția mea. Deși eram căsătoriți de un an, ne iubeam la fel de mult ca-n prima zi. Ea era prietena, soția și amanta mea. O iubeam atât de mult. Am cumpărat un buchet de trandafiri roșii, erau florile ei preferate, și cu inima cât un purice, am pornit spre casă. Sonia mă aștepta ca de obicei cu masa pusă.
– Iubitule bagajele sunt pregătite, Ioneștii ne așteaptă la cabana lor.
– Îmi pare rău, eu nu pot veni. Dar, te rog, fă-mi plăcerea și du-te singură.
– Nici nu mă gândesc. Stau cu tine acasă!
– Nu are nici un rost, eu oricum voi fi la secție.
– Dar ce s-a întâmplat? Iar te-a pus buldogu’ de serviciu?
– Nu sunt ofițer de serviciu. Trebuie să mă ocup de cazul furturilor de mașini. Se pare că e o rețea internațională. Am unele informații…
– Te-am rugat să nu-mi mai povestești de toți delicvenții tăi.
– Nu te supăra, dar cui să povestesc? La serviciu, nu am încredere în nimeni!
– Bine, bine, te ascult!
– Ceva nu-i în regulă. Ne concentrăn forțele în vestul orașului, dispar mașini în est. Și ce mașini, numai Mercedes. Acum o să împânzim tot orașul. O să conduc acțiunea pe cont propriu. Am impresia că undeva răsuflă informația.
– Haide și mănâncă! Mai bine ți-ai găsi și tu o slujbă ca oamenii, am avea și noi o viață normală.
– Ai dreptate, poate ar fi mai bine. Mi-aș deschide o agenție de detectivi particulari.
– Și eu aș fi secretara ta! Spuse soția mea râzând.
– Da? Atunci hai în pat să-ți arăt ce face șeful cu secretara lui!
Soția mea, după multe rugăminți, a acceptat totuși să plece la munte cu prietenii nostri. Eu m-am prezentat la secție și am organizat planul de acțiune. Nici un rezultat. În acea noapte nu s-a întâmplat nimic. Dimineața am anunțat că voi lipsi câteva ore. Voiam să mă odihnesc. Când am ajuns acasă mi s-a făcut dor de iubita mea Sonia. N-am stat prea mult pe gânduri, m-am urcat în mașină și cu cea mai mare viteză, am pornit spre cabană dorind să-i fac o surpriză soției mele. Ușa cabanei era deschisă. Sonia stătea foarte aproape de Ionescu. Erau atât de prinși într-o discuție, încât nu m-au auzit intrând. Am simțit o durere în piept. Doamne „devotata” mea soție mă înșela cu cel mai „bun” prieten?
– V-am spus, nu întreprindeți nimic fără aprobarea mea!
– Bine, cum hotărăști. Tu esti șefa.
– Ia legătura cu neamțu’ și spune-i că momentan nu mai livrăm nici un Mercedes. Riscul e prea mare.
Ucu Bodiceanu
- Madridul și cum m-a cucerit el - 11 sept. 2019
- Și Moșul mai greșește….ghetuțele - 18 dec. 2018
- Cum se schimbă iubirea odată cu aplicațiile de întâlniri - 30 nov. 2018
