Veneam aseară spre casă, după ce forţasem ȋncă puţin vara şi stătusem pe o terasă la un pahar de vin cu un amic. Modul meu preferat de a mă deplasa sau de a mă plimba este cu căştile ȋn urechi, cu muzica preferată ȋn surdină, ȋn timp ce privesc oamenii, zumzetul şi agitaţia din jur.
Atunci ȋncep să visez şi să ȋmi imaginez poveşti ce să-mi anime viaţa, atunci ies din real şi mă afund ȋn ȋntâmplări şi gânduri, cu personaje şi dorinţe.
Dar aseară a fost una dintre acele dăţi ȋn care mi-am dat seama că nu e nevoie să mă desprind de real, căci mi se părea că efectiv trăiesc un vis. Eram plină de euforie (credeţi-mă, am băut doar un pahar) şi cu gura până la urechi. Am dansat de la terasă până ȋn staţia de bus pe melodiile favorite, am urcat ȋn bus şi abia am putut să-mi contenesc picioarele să nu zvâcnească din când ȋn când pe ritmurile muzicii. Şi lumea din jur zâmbea, căci erau şi ei la fel ca mine. Visători sub acoperire.
Asta e partea mea preferată a Clujului. Nimeni nu te blamează când dansezi sau ţopăi pe stradă. Nimeni nu te ceartă dacă eşti fericit. Nimeni nu ȋţi taie visurile. Oraşul prinde viaţă cu aceşti oameni care ȋi dau culoare.
Şi avem tot felul de evenimente care să susţină această stare. Marea Lectură de sâmbăta trecută a pornit tot dintr-un vis al unui iubitor de carte şi de Cluj, de a bate un record. Jazz in the Street a ȋnceput tot de la o idee, acum vreo doi ani, şi creşte frumos de la an la an, astfel că, duminica aceasta, peste 80 de artişti ne vor aştepta pe bulevardul Eroilor sau pe strada Bolyai să ne coloreze şi mai tare toamna. Sumedenie de alte exemple pot continua.
Până şi vremea ţine cu noi, visătorii, căci se anunţă vreme caldă atât ȋn weekend, cât şi săptămâna viitoare.
Clujul creşte, şi creşte frumos. Oricine ȋşi găseşte locul aici şi oricine poate avea propriul colţ ȋn care să ȋnceapă să danseze. E atât de simplu. Trebuie să găseşti doar melodia potrivită, care să ȋţi dea atât tupeul, cât şi starea de spirit necesară. Trebuie să renunţi la teama de a fi tu ȋnsuţi.
Clujul are spirit, ce este dat de oamenii din el. De aceea, oricât ar fi de frig, voi continua să ȋl explorez să visez ȋn continuare.
- Ce faci când nu ştii ce să faci? - 3 iul. 2020
- Hai să-ncingi o horă cu arta, la Muzeul Satului din Cluj - 19 iun. 2020
- Povestea unei altfel de veri - 22 mai 2020
