Poveşti din ClujClujul vintageParfumurile Clujencelor de altădată

Parfumurile Clujencelor de altădată

Parfumul (din latinescul per fumum = prin fum) este considerat azi unul dintre accesoriile cele mai importante. El nu doar completează o ținută, ci creează o stare de bine, inspirând seducție și confort.

Istoria parfumului este legată de femei, primul chimist menționat în istorie fiind chiar o femeie (Tapputi), iar numele ei apare pe tăblițele cuneiforme din mileniul al II-lea î. Ch. în Mesopotamia. Distilarea multiplă a florilor și uleiurilor a avut ca rezultat o licoare deosebită, utilizată pentru uzul personal, dar și în ceremeniile religioase și la îmbălsămare.

Se spune despre mumia lui Tutankhamon, că la peste 3.000 de ani de la moartea faraonului, la deschiderea mormântului încă mai emana parfum.

Istoria modernă a parfumurilor este legată de numele reginei Elisabeta a Ungariei, care în 1370 a comandat un parfum și pentru mult timp, în toată Europa, licoarea bine mirositoare a fost cunoscută sub numele de „Apa Reginei Ungariei” sau mai simplu „Apă de Ungaria”.

Abia în secolul al XIX-lea a apărut industria parfumurilor, în momentul în care substanțele de sinteză au înlocuit mult mai scumpele și mai greu de obținut esențe naturale. La începutul secolului XX, designerii de haine, trimiteau clientelor alături de rochia comandată și o sticluță cu parfum, pe considerentul că o femeie va fi mult mai stilată și mai fermecătoare dacă pe lângă o haină de calitate va purta și un parfum seducător.

Elita clujeană de la începutul secolului XX se aproviziona cu cele mai fine esențe din Paris și Viena, dar drogheriile locale au început să vândă aici parfumuri sofisticate, astfel că oricine își permitea, putea să dețină licorile înmiresmate, vândute în recipiente din cristal sau în sticluțe cu forme rafinate.

Reclamele la parfumuri au fost dintotdeauna cele mai seducătoare, căci promisiunea că o femeie va fi mult mai atrăgătoare utilizând un parfum nu putea fi făcută decât într-o formă desăvârșită.

Piața clujeană a parfumurilor era bine reprezentată încă din anii ‘40 ai secolului XX, când producătorul „Molnár & Moser” a deschis la Cluj un laborator (precursorul Farmec) unde se produceau pe lângă creme și celebrele ape de colonie „Chat noir” și „Rusze”. Mulțimea de sticluțe goale disponibile acum pe piața de vechituri confirmă utilizarea frecventă a acestor parfumuri și succesul de care se bucurau odinioară.

Era de bon ton ca batista doamnelor să fie stropită cu parfum, iar mănușile lungi purtate la rochiile de seară să fie îmbibate cu esențe astfel că la simpla mișcare a brațelor, partenerul venea în contact cu parfumul care se răspândea, fie atunci când săruta mâna unei femei, fie când dansau.

Esențele nobile, săpunurile și pudrele parfumate erau alături de bijuterii cadourile preferate ale doamnelor, iar bărbații le căutau în drogheriile din centrul Clujului.

Dr. Ancuta-Lacrimioara Chis
Manager
Asociatia Clujul de altadata

Mai Multe

More article