Dragă Viaţă, Recunosc. Nu te-am ȋnţeles din prima. Au fost vremuri ȋn care te-am iubit, te-am idolatrizat şi m-am bucurat de tine. Dar au fost şi vremuri ȋn care tot ce ȋmi doream era să te ȋnjur. Ştiu, sunt dură. Şi dacă stau să mă gândesc, tu m-ai ȋnvăţat să fiu aşa. Deci tot vina ta e. Au fost şi vremuri ȋn care tot ce ȋmi doream era să mă ȋnchid ȋn propria-mi carcasă şi să nu te mai văd. Până am ȋnţeles că tu doar ȋncerci să mă ajuţi. Tu ȋmi trimiţi idei, oportunităţi, eşecuri, fericire, tristeţe… toată traista…
Prin Țara Luanei
Era mijlocul lui septembrie, când copiii încep școala. La noi, vară târzie, cu zile însorite ce te-ndeamnă să stai afară să te bucuri de lumină și seri în care vântul adie ușor printre frunzele încă verzi ale copacilor, trezind dorul în suflet, dorul de ființă, dorul de noi înșine, dorul de acel ceva măreț ce suntem și de care adeseori uităm, prinși în mrejele existenței noastre liniare. Eram împreună, trei femei de vârste diferite, cu experiențe diferite de viață, și totuși, atât de asemănătoare! Zâne deghizate, fără a o ști măcar. O căutam pe cea de-a patra, să ne conducă…

Lumea magică din junglă
Jungla este o lume magică. Imensă, întunecată, impunătoare, ea mustește de viață. Jungla este vie – și nu doar în sens metaforic. Indigenii care m-au ghidat prin această lume extraordinară mi-au arătat cum îi citesc ei semnele, mesajele, căci jungla îți vorbește, dacă știi să o asculți. Indigenii nu fac diferența între lumea lor și cea a plantelor, a animalelor. Acolo, în Amazon, cele două lumi se întrepătrund, se suprapun, conviețuiesc. Pluteam cu cu barca pe un râu îngust, în Amazonul peruan, cu un ghid indigen cocama, Don Gabino. Pe râurile mici pădurea era mai aproape și îi puteam auzi…
În realitate e 20% efort fizic şi 80% alimentație
Totul este să înţelegi cum funcţionează organismul. Nu e necesar să îţi organizezi viaţa în etape pentru a ajunge la gerutatea ideală pentru tine sau pentru a te menţine în formă. Consecvenţa şi obiceiurile alimentare sunt totul. Am înţeles, în sfârşit. Nu a fost greu şi o să pun mai jos şi explicaţia specialistului. Acum rămâne de văzut cât timp voi respecta aceste practici şi cât de mult îmi va lua până le voi transforma în obiceiuri :). Tot ceea ce am cerut a fost o explicaţie şi o soluţie simplă pentru a reveni în formă după două luni în…
Sport post-Crăciun: ce ne motivează să ȋncepem?
E timpul. Asta ȋmi spun de câteva zile bune. Nu sunt vreo adeptă a rezoluţiilor pentru noul an, dar la mine chiar se ȋndeplinesc luni bune de când am zis că mă apuc. Iar acum, că euforia sărbătorilor de iarnă a trecut, mă gândesc din ce ȋn ce mai serios la asta. Deşi ȋncă nu mă ȋncumet… şi tot ȋncerc să găsesc ȋn mine (şi pe diferite reţele sociale) motivaţia necesară de a ȋncepe o dată să fac mişcare mai serios decât deplasarea simplă pe jos. Sunt convinsă că mulţi aveţi aceeaşi problemă ca şi mine – lenea cronică atât…
Radu Cotișel: Arta este o boală psihică
„Prețuiți tinerețea, energia, faptul că aveți o altă capacitate de învățare. Timpul trece extrem de repede și e păcat să vă curgă printre degete și să nu învățați nimic din acestă perioadă.” Vernisaje, expoziții, lucrări în colecții private, tabere de creație și o răbdare demnă de apreciat. Puțini mai au răbdarea de a-i învăța pe ceilalți puterea culorii. Cam așa sună, pe scurt, viața unui artist contemporan, neadaptat la societatea superficială în care trăim. S-a născut și a crescut în Turda, s-a dezvoltat în Cluj-Napoca, iar viața l-a dus mai apoi în Moldova, mai concret în Botoșani. Pe pictorul Radu…