Poveşti de bineOsteopatia şi mâinile pansament ale Danielei Folodi

Osteopatia şi mâinile pansament ale Danielei Folodi

Osteopatia este o terapie modernă, de diagnosticare şi tratament, ce ne indică imediat tulburările structurale ale corpului: oase, muşchi, organe, ţesuturi, ceea ce înseamnă biomecanica corpului uman. Specialistul osteopat lucrează manual asupra structurii coloanei vertebrale, a coastelor, a osului sacru, a bazinului, asupra muşchilor şi ligamentelor, precum şi asupra organelor interne”, îşi începe Daniela Folodi prezentarea, atunci când o întrebi: „Cu ce mă poate ajuta în suferinţă, osteopatia?”

Dacă ar fi să vă explic eu, din postura de proaspăt pacient al Danielei, ar fi ceva de genul: „3 zile şi 3 nopţi de durere de cap de intensitate maximă m-au adus în pragul disperării…şi asta pentru că indiferent ce medicamente am luat, prescrise de medic, durerea era constantă zi/noapte. Starea de rău şi de greaţă m-a determinat, a 3-a zi, să cer zi liberă de la serviciu. Mă deranja absolut tot: lumină, zgomot, mişcare, mirosuri… În plus, eram ameţită şi nu îmi puteam menţine echilibrul.” Am ajuns acasă şi am încercat să dorm, poate, poate, durerea dispare…ei bine, nici gând!

Prietena mea îmi recomandă pe cineva, „o tipă” care „ştie să facă un fel de masaj” ce m-ar putea ajuta. M-am gândit imediat la un masaj cervical, pe care organismul meu aproape îl implora. O sun pe „tipă”, pe numele ei Dana, care îmi promite, deşi e foarte, foarte ocupată şi are pacienţi până după ora 19, să vină la mine acasă să mă doftoricească. I-am explicat că nu mă pot ridica din pat, pentru că nu am siguranţa echilibrului, deci, exclusă deplasarea la cabinetul ei.

În jurul orei 20 sună la mine la uşă, „tipa”. Zâmbitoare, întinde mâna şi se prezintă: „Daniela Folodi”. Nici nu am mai întrebat-o cu ce se ocupă, ce e osteopatia şi de ce m-ar ajuta pe mine, în starea în care eram, sau ce ştie ea să facă, că îmi spune: „trebuie să te întinzi, undeva pe un pat, şi să te relaxezi”. M-am conformat rapid, deşi rapid e un fel de a zice, pentru că abia mă mişcam, şi m-am întins pe pat. Dana s-a aşezat la capătul patului şi în timp ce eu îi explicam cum mă simt, cum a debutat durerea, unde e localizată şi cum s e manifestă dar şi ce alte stări asemănătoare am mai avut în trecut sau ce alte boli am avut, Dana făcea „un fel de masaj” cervical şi al oaselui capului, un masaj extrem de blând şi de puternic în acelaşi timp. A coborât apoi pe omoplaţi şi pe spate. Am simţit că sunt ceva mai bine şi am întrebat-o ce e cu osteopatia asta, dacă ajută la ceva şi la ce anume, dacă există specialişti pentru aşa ceva sau nu…

„În Cluj există 4 terapeuţi osteopaţi dar suntem încă în formare, pentru că nu s-au terminat cursurile. Prima Şcoală de Osteopatie a apărut în România acu 7–8ani, când prof. Gianluca Ceino(Italia) a venit în România, la rugămintea unor medici de aici, pentru a deschide această şcoală şi pentru a învăţa cadrele medicale să trateze pacientul ca pe un tot unitar, nu pe bucăţele. La această şcoală sunt acceptate, în primul rând, cadrele medicale, deoarece este nevoie de cunoştinţe de anatomie, de biomecanica corpului, pentru a şti cum poţi lucra cu musculatura sau de ajuta nişte oase să se reaşeze la locul lor”.

Nu e chiar atât de simplu precum aş fi crezut. Adică nu e la ca un masaj la un cabinet cosmetic, unde te simţi bine dar nu te tratează de durere de cap:

O diagnosticare din punct de vedere osteopat înseamnă verificarea pacientului prin anumite mişcări:  verifici mobilitatea structurală a oaselor şi îţi dai seama, implicit, ce anume nu funcţionează. De exemplu, dacă bazinul este asimetric, atunci sigur coloana lombară şi următoarele vertebre până sus, la cap, au avut de suferit. Mai apare şi o scolioză sau o cifoză, ceva vertebre rotate, e clar, acestea trebuie reaşezate la loc. Apoi, poate avea repercusiuni pe oasele bazinului, genunchi sau la gambă, chiar. De aceea, osteopatia te verifică din cap până în picioare. Reaşezarea structurală nu se poate face doar dintr-o şedinţă. E nevoie de câteva şedinţe pentru a aşeza totul la loc, mai ales dacă durerea sau afecţiunea este mai veche. O hernie de disc, de exemplu, necesită câteva şedinţe de osteopatie, apoi, clar, gimnastică medicală. De-a lungul anilo, eu am reuşit să tratez cu succes câţiva pacienţi cu hernie de disc”.

O cred, pentru că simt ce ştiu să facă mâinile ei şi cum durerea mea dispare, încet, încet. Mă gândesc, un moment, că sigur subconştientul meu îşi autoinduce starea de bine, după 3 zile şi 3 nopţi de dureri groaznice. Dar nu e aşa, chiar pot râde cu poftă la glumele cu care îşi condimentează Dana, şedinţa de terapie. Şi sincer, nu îmi vine să cred ce mâini are fata asta!

Durerile de cap se tratează foarte bine osteopat. Ele se pot datora fie unor disfucţii ale oaselor craniene, fie unei muşcături încrucişate, care şi aceasta se poate trata din punct de vedere osteopat; se poate lucra pe mobilitatea oaselor craniului; durerea de cap mai poate fi cauzată de probleme de ficat”, mai spune Dana, în timp ce încearcă să simtă cum „arată” ficatul meu. „O să fac o ecografie viscerală pe ficat şi pe organele din jurul ficatului, ca să redau mobilitatea acelor fascii care există şi să tunizez şi vascularizez ficatul din punct de vedere osteopat. Să ştii că orice organ căzut poate fi readus la loc, prin osteopatie”.

Nu mă mai îndoiesc de nimic din ceea ce spune Dana, pentru că simt pe pielea mea, mai corect spus, „pe capul meu”, cum toată teoria cu osteopatia, pusă în practică de cineva care într-adevăr ştie ce face, te poate scoate din cele mai groaznice stări de rău.

La un moment dat, zice: „Gata! Hai sus!”. Mă ridic şi nu doar că nu mai simt nici cea mai mică durere de cap sau orice altă neplăcere, dar am şi uitat cât de groaznică a fost durerea de cap. Mă uit la ceas şi … 23:40 minute. Parcă intuind ceea ce vroiam să întreb, zice: „Când am intrat la tine în casă şi te-am văzut cum arătai, mi-am spus că nu voi ieşi de aici până nu te voi face să te simţi bine. De aceea a durat atât!”

E pentru prima oară când aud din partea unui terapeut sau medic, că nu pleacă de lângă pacient până când acesta nu îşi revine, indiferent cât ar însemna asta, ca şi timp. Ce alt terapeut ar fi stat „la capul” pacientului, 3h, să se asigure că acesta e bine? De aceea e Dana atât de specială…pe lângă mâinile stăpânite de cunoştinţe complexe de osteopatie, are o mulţime de alte poveşti cu ea…vede, simte, ştie…poveşti pe care vi le va spune dacă sunteţi suficient de pregătiţi să şi înţelegeţi…

Pe Daniela Folodi o găsiţi AICI dar şi în articolele viitoare, pe care le vom scrie special pentru voi.

 

 

6 COMENTARII

Comments are closed.

Mai Multe

More article