Mănăstirea Nicula şi povestea care a făcut-o celebră

Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului este una extrem se importantă atât pentru ortodocşi, cât și pentru catolici. Deși, dacă în ortodoxie se folosește termenul de “Adormire”, în Biserica Romano-Catolică, termenul utilizat este “înălțare” deoarece vorbeşte despre mutarea trupului Maicii Domnului la cer.

La Cluj, de Sfânta Maria, zeci de mii de credincioşi de îndreaptă spre Mănăstirea Nicula.

Povestea Icoanei Maicii Domnului cu Pruncul de la Mănăstirea Nicula

Icoana Maicii Domnului aflată la Mănăstirea Nicula şi în jurul căreia s-a şi dezvoltat pelerinajul, a fost pictată în anul 1681, de către preotul zugrav Luca, din localitatea Iclod.

Potrivit câtorva militari austrieci, care au consemnat într-un proces verbal, icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aflată în zilele noastre la Nicula, a lăcrimat continuu, între 15 februarie şi 12 martie 1699.

Icoana Maicii Domnului a fost încredinţată călugarilor de la Nicula de către nobilul local Ioan Cupşa. Călugării au aşezat icoana într-o strană de lemn, în biserica mănăstirii.

În vremurile de grea încercare, în perioada comunistă, fostul îngrijitor al mănăstirii a salvat icoana, zidind-o într-unul din pereţii casei sale. Abia în anul 1964, în pragul morţii, el a mărturisit cele ştiute despre icoană stareţului ortodox al mănăstirii. Icoana a fost adusă la mănăstire însă, la doar câteva zile, a fost confiscată de către comunişti.

La insistenţele episcopului ortodox Teofil Herineanu, icoana a fost pusă în capela Institutului Teologic Ortodox din Cluj Napoca. În anul 1991, a fost restaurată într-o stare destul de precară, la Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei din Cluj, după care a revenit la Mănăstirea Nicula.

Icoana de la Nicula are o însemnătate deosebită şi în rândul romano-catolicilor. Astfel, în anul 1767, papa Clement al XIII-lea a acordat „indulgenţa plenară” tututor pelerinilor ce călătoresc la Mănăstirea Nicula, spre a se închina icoanei, în zilele de 15 august şi 8 septembrie.

În anul 1928, papa Pius al XI-lea numeşte locaşul: „sanctuar marian”, adică închinat Maicii Domnului într-un mod deosebit.

Pelerinajul la Nicula este o tradiție, dar mai mult decât atât, fiecare pelerin preferă să parcurgă drumul cu trudă, mergând pe jos din sat sau de la distanţă mai mare. Pentru a adăuga un plus de greutate, unii credincioşi, se căiesc înconjurând bisericuța de lemn din curtea mănăstirii, în coate și genunchi.

În apropierea de Nicula se mai găsesc alte câteva mănăstiri care, deși nu au hramul principal Adormirea Maicii Domnului, ele sunt la fel de frumoase, cu aceeași atmosfera liniștitoare, pline de har şi de pace.

Azi e o zi potrivită pentru pelerinaj sau pentru cel puţin o vizită la un lăcaș de cult. În vecinătatea județului nostru, în Alba, este mănăstirea Remetea, la fel de frumoasă și plină de pace. Iar dacă nu doriţi să ieşiţi din oraş, puteţi alege Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca.