Mărţişorul e românesc şi vine de la daci

Mărţişorul este al nostru, al românilor, o tradiţie care ne dă ocazia să experimentăm atenţia pentru cel de lângă noi, mai ales dacă este femeie, dibăcia şi gustul pentru frumos dacă găsim o plăcere în a confecţiona mici podoabe de pus în piept şi bucuria de a primi.

În vechime, pe data de 1 martie, mărţisorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui. Şnurul era fie legat la mână, fie prins de haină, în piept şi se purta de la 1 martie până când se auzea cucul cântând, până când înfloreau cireşii sau până la întoarcerea berzelor şi rândunelelor la cuiburile lăsate în toamnă.

La geto-daci anul nou începea la 1 martie şi astfel, luna Martie era prima lună a anului, iar mărţişorul era un talisman care aducea noroc.

Am scris puţin despre daci, pentru că am întâlnit la Cluj un artist mai deosebit, Traian Andras, care ştie povestea veche a mărţişorului.

În urmă cu 2000 de ani, dacii, aveau doar două anotimpuri, vară şi iarnă. Ei sărbătoreau noul an odată cu revenirea naturii la viaţă. Bucuria noului an era o bună ocazie să schimbe cadouri între ei. Erau obiecte artizanale, create de ei din piatră, lemn sau os, la care adăugau şnurul făcut din lână toarsă. Culorile erau fie alb cu negru, simboluri ale binelui să răului, fie roşu şi alb, simbol al familiei, al legăturii strânse dintre bărbat şi femeie.
Femeia era reprezentată de culoarea roşie (sânge, foc, pasiune), iar bărbatului îi revenea albul (cinste, puritate, demnitate).
Obiectele acestea mici, dăruite cu multă plăcere, erau simboluri sacre pentru daci, talismane care alungau spiritele rele şi atrăgeau bunăstarea. Mărţişoarele deveneau obiecte decorative puse în casă la loc de cinste.

Unul dintre aceste simboluri pur dacice era spirala creaţiei.

Mărţişorul a fost întregistrat la UNESCO drept brand românesc, în urmă cu doi ani. Vă doresc o primăvară călduroasă şi cu multe mărţişoare pe care să le purtaţi, demn, aşa cum se cuvine:)