Malta, insula de miere (III)

În Malta fiecare loc, fiecare colț, fiecare stâncă are o poveste. Aș putea să-mi petrec ani din viață consemnând cu sârguință totul. În continuare împărtășesc cu voi frânturi din ceea ce am auzit și din ceea ce am văzut în insulele Malta și Gozo din mijlocul Mării Mediterane. O țară mică, dar un centru de putere de-a lungul veacurilor și până în prezent.

Aceste teritorii au fost locuite încă din timpuri preistorice, dovadă fiind templele megalitice străvechi ce încă dăinuie (Tarxien, Haġar Qim, Ta’ Haġrat, Ġgantija, Mnajdra, Skorba) considerate până de curând cele mai vechi structuri de acest tip din lume (până la descoperirea complexului îngropat de la Göbekli Tepe, în Turcia), mai vechi decât Stonehenge sau Piramidele din Egipt. Şapte dintre ele figurează pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Din cauza poziţionării sale strategice în mijlocul Mării Mediterane, Malta a fost cucerită şi stăpânită de diverse puteri de-a lungul istoriei sale de peste 7.000 ani (fenicieni, cartaginezi, romani, greci, bizantini, mauri, normanzi, sicilieni, spanioli, francezi, britanici).

Istoria creştinătăţii marchează prezenţa Sfântului Pavel pe aceste meleaguri, precum şi activitatea Ordinului Cavalerilor Ioaniţi. Cavalerii Ioaniţi, cunoscuţi în istorie drept Cavalerii de la Malta, Cavalerii Ospitalieri sau Cavalerii Ordinului Sfântului Ioan de la Ierusalim, şi-au lăsat puternic amprenta asupra acestor insule, care le-au fost oferite de către Carol Quintul în anul 1530 şi le-au devenit cămin timp de mai bine de două veacuri.

Prezenţa Cavalerilor Ioaniţi a sculptat Malta din punct de vedere artistic, arhitectonic, comercial, social şi cultural. Acestui ordin i se datorează aspectul de fortăreaţă, specific Maltei, şi complexa infrastructură de apărare, cu ziduri, bastioane, forturi şi turnuri de observaţie, precum şi numeroasele monumente arhitectonice de o valoare inestimabilă din punct de vedere artistic.

Imperiul Otoman a asediat Malta, sub conducerea sultanului Suleyman Magnificul, în anul 1565, eveniment ce a rămas în istorie drept Marele Asediu al Maltei, însă insulele au rămas sub stăpânirea Cavalerilor Ioaniţi, care au obţinut o glorioasă victorie asupra turcilor.

În perioada 1798-1800 Malta s-a aflat sub stăpânire franceză, în timpul lui Napoleon Bonaparte, care a aplicat o serie de reforme administrative majore în această scurtă perioadă. Tot atunci a fost publicat primul ziar în Malta, în limba franceză, Le Journal de Malte, la iniţiativa soldaţilor imperiali ai garnizoanei cantonată în regiune în acest răstimp.

Solicitând sprijinul Lordului Amiral Nelson în vederea eliberării de sub noua stăpânire, maltezii au devenit ulterior benevol parte din Imperiul Britanic, insulele transformându-se în bază navală a flotei mediteraneene britanice. Malta a obţinut independenţa faţă de Marea Britanie în 1964 şi este membră a Uniunii Europene din 2004. (Va urma)