Poveşti din ClujClujul vintageLumea bună prefera anumite locuri de promenadă în Clujul de altădată

Lumea bună prefera anumite locuri de promenadă în Clujul de altădată

Secolul al XIX-lea a adus ample schimbări în ceea ce privește amenajarea urbană, parcurile și locurile pentru promenadă devenind din ce în ce mai solicitate și mai frecventate de către locuitori.

Cel mai cunoscut loc de promenadă al Clujului a fost Parcul Mare.

Istoria lui începe în 1827 când locul mlăștinos de pe lângă malul Someșului a fost fost închiriat de către Asociația de Binefacere a Femeilor pentru a fi transformat în spațiu recreativ.

În 1865 proaspăt înființata Asociație a Parcului a organizat spațiul într-un mod modern și funcțional, cu alei bine definite, chioșcul pentru muzică, un teren de tir, precum și lacul artificial cu insula în mijloc.

Corul Tinerilor Comercianți ambienta atmosfera de promenadă, în timp ce iarna, patinatul la lumina făcliilor era o adevărată desfătare pentru protipendada vremii.

Accesul pe alei era bine delimitat, o alee fiind destinată claselor înstărite, alta oamenilor de rând, în timp ce pe a treia aveau acces trăsurile. Parcul a devenit principalul loc de atracție pentru toți orășenii, spațiul vast permițând parcurgerea unor distanțe generoase, dar și popasul pe băncile aranjate la marginea aleilor.

Un alt spațiu de promenadă valorificat de clujeni la începutul secolului XX a fost Cetățuia, sau mai bine zis o parte a acestui deal. Prin construirea podului Elisabeta se făcea legătura între Parcul Central și Cetățuie, iar aleile cu pomi și bustul împărătesei Sissi completau spațiul de plimbare, de aici putându-se admira panorama orașului.

Parcul Iuliu Hațieganu a fost încă de la început (1932) un proiect amplu și ambițios realizat de rectorul Universității clujene în memoria unicului său fiu, mort la vârsta de opt ani. Întins pe o suprafață de 25 ha, parcul a avut încă de la început funcțiuni sportive și de relaxare, ansamblul fiind medaliat la Jocurile Olimpice din Berlin (1936) cu medalia de bronz, fapt care punea Clujul pe lista celor mai moderne orașe în ceea ce privește infrastructura sportivă și de petrecere a timpului liber.

Locul pe care este construită acum Catedrala Ortodoxă (Piața Avram Iancu) a fost un parc cu mult spațiu verde și alei care la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX era o adevărată delectare pentru cei care se aflau în zonă.

Centrul orașului a fost reamenajat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX prin dărâmarea construcțiilor care obturau Biserica Sf. Mihail, dar sistematizarea pieței, cu spațiu verde, alei, amplasarea Grupului Statuar Matia Corvin și lărgirea trotuarelor conferea acestui loc o dimensiune cosmopolită, sportită de magazinele și cafenelele din clădirile care mărgineau piața. Era considerat de bon ton să fii văzut la plimbare, doamnele etalându-și ținutele elegante.

Bulevardul Eroilor a fost unul dintre cele mai cunoscute locuri de plimbare din Cluj, pe partea de la Teatrul Național până la Hotelul Continental, numită „Corso”se plimba lumea bună a urbei, dar mai ales tinerii din zona centrală, iar pe partea opusă, numită „Floașter”, se plimbau mai noii locuitori ai Clujului, servitoarele și soldații. Cele două grupuri sociale nu se intersectau dintr-o regulă nescrisă, deoarece doar pe acea parte îți găseai cunoscuții și persoanele din anturaj.

Tinerii de pe Corso frecventau renumita cafenea Mamaia, precum și cofetăriile Primăvara și Opera, iar pe Floașter, locurile cele mai frecventate erau restaurantele Crișul și Bulevard. Tot pe Floașter, aparatele de radio portabile Pescăruș și Mamaia erau date la maxim de posesorii acestor noi minuni ale tehnicii.

Proaspeții orășeni găseau că e măgulitor pentru propriul orgoliu și un element de emancipare să defileze nu doar cu aparatul pornit, dar acesta să fie auzit și de ceilalți trecători.

În Parcul Caragiale, numit de către clujeni „Roșu și Negru” pentru că a fost frecventat până la jumătatea anilor ’70 de către tinerii originari din comuna Sic (fetele aveau costumul popular în roșu și negru – de acolo și denumirea).

Tinerii se întâlneau în fiecare joi și duminică după amiază pentru a da adevărate reprezentații de muzică și dans. Această întâlnire, deși era în centrul orașului era exclusivistă, cei care nu aparțineau acestei comunități, fiind doar simpli privitori.

Dr. Ancuta-Lacrimioara Chis
Manager
Asociatia Clujul de altadata

1 COMENTARIU

  1. ” Floaşterul ” a fost pe partea cu Mamaia şi se intindea , in prima perioadă – anii 60 – 70 – de la Conti până la biserica greco-catolocă ! cu creştetea numărului studenților s-a prelungit spre Casa de cultură ! mai jos de biserică nu mergea nimeni, nici picat cu ceară !
    pe partea opusă, partea cu ” Fierul ” şi Crişul, joia şi duminica se intâlnea, preponderent sicanii .
    cele două grupuri nu s-ar fi intersectat pentru nimic in lume !
    material didactic :

    http://tiberiumatei47.blogspot.ro/2013/06/mamaia_18.html?m=1

Comments are closed.

Mai Multe

More article