Vară în Cluj! Călduț, numai vreo 40 de grade.

E genul ăla de vreme, în care nu realizezi cum ai putea transpira la un interval mai mare de timp și apoi sunt eu, cu cea mai posomorâtă față pe o rază de 100 de km sau…nu? Uite acolo încă un îmbufnat, poate chiar doi, poate ne
facem chiar o gașcă!

Este clar că soarele anul acesta a fost prea plăcut impresionat de noi, încât a hotărât să arate ce poate. Păcat că frenezia a dispărut după vreo două zile de caniculă și până și cei mai înfocați fani ai verii au început să mai scoată câte-un oftat între două ture de sudoare.

Mereu am iubit orașele din centrul țării pentru verile răcoroase, iar Clujul era atât de frumos privit de pe răcoare unei bănci la umbră!

Cumva simt că oamenii sunt efectiv sufocați de această atmosferă și totuși e surprinzător că orașul este mereu viu, indiferent de gradele asfaltului încins.

Pur și simplu nu am văzut vreodată orașul pustiit, dar l-am văzut trist! Venind în una din zilele acestea de la serviciu, am fost copleșită de atmosferă, de anxietatea fiecărui om din jurul meu.

Oamenii sunt ei și totuși nu sunt! Lipsește pofta de viața și zâmbetul.

E mult prea cald! spun mulți, introducându-mă exclusiv în temă. Da, este! Zilele au trecut, canicula a persistat și cumva m-am complăcut în situație. Deja certurile cu orice prezență umană din jur erau la ordinea zilei! Statul la muncă a devenit plăcut pentru răcoarea aerului condiționat.

Toate acestea până ieri, când șefa a intrat zâmbind în magazin. Am rămas profund surprinsă de cele întâmplate. Cu toată sinceritatea, prindeam un zâmbet după atâtea zile de fețe triste, însemna ceva!

Evident că eram curioasă care a fost rețeta, dar chiar înainte să întreb am văzut două flori colorate în mâna ei, prinse fiecare cu un bilețel Catch a smile!

Și atunci am înțeles! Niște omuleți cu intenții suprinzător de bune s-au decis să facă o zi a bucuriei și au dăruit.
Probabil erau sătuli de fețele triste sau poate au vrut să învie orașul, ce-i drept este că avem oameni faini prin Cluj!

Am înțeles cât de mult contează un gest, până și în cele mai rele momente sau poate că atunci contează cel mai mult.

P.S : Dacă a funcționat cu șefa, eu zic că oamenii și-au făcut bine treaba!
Zâmbește, Clujule!

Andrada Lorena Butoi