Catalogată drept cel mai frumos loc subteran din Europa şi atestată documentar încă din anii 1271, Salina Turda s-a transformat într-un punct de atracţie pentru România.
Chiar dacă nu este la fel de populară ca aşa-zisul castel al lui Dracula, Salina Turda este un loc renumit. Turiştii vin aici din întreaga Europă. Unii caută vindecare pentru diferite afecţiuni respiratorii, alţii relaxare, dar cei mai mulţi îşi doresc să admire spectacolul naturii îmbinat îmbinat cu ingineria modernă.
Aflată într-un oraş atestat încă din vremea romanilor, a fost greu de crezut că aurul alb s-a descoperit pe aceste meleaguri abia la 1200.
În consecinţă, speologii au început cercetările dovedind şi că Mina Ghizela II (ultima mină deschisă publicului la Salina Turda în 2014) este una dintre sălile în care tehnicile romane de exploatare pot fi admirate cu uşurinţă.
Este o mină protejată, deschisă turiştilor într-un interval orar scurt. Accesul se face doar pe scări şi cu un ghid special.
De ce se întâmplă acest lucru? Pentru că formaţiunile întâlnite în acest loc sunt extrem de rare.
Speolotemele oferă un spectacol vizual extraordinar.
Mulţi dintre cei care vin aici o fac pentru efectele terapeutice ale minei de sare. Staţionarul numit Ghizela, o exploatare din anul 1857, oferă vizitatorilor o bază de tratament, unde sunt videcate toate afecţiunile căilor respiratorii, cum ar fi „rinita alergică, astmul bronşic, bronşite, alergii de tot felul. Medicii trimit la noi copiii de la doi ani, doi ani şi jumătate, mai mici nu. Vin, practic stau, se joacă, se uită la televizor, este mai comod ca şi jos, aerosolii naturali deci sunt la fel şi aici. (Camelia Mărincean, terapeut)
Legenda spune că această sală, Mina Ghizela II, este o dovadă clară a tehnicii de exploatare romană. Spectacolul este unul complex, plin de făgașe tăiate în sare pentru delimitarea brazdelor, modalitatea minuţioasă şi extrem de precisă prin care aceştia amplasau penele cu care brazdele erau detașate din masivul de sare şi organizarea unui întreg sistem de extragere a blocurilor de sare a strămoşilor noştri.
Stalactite înclinate, depuneri de cristale cubice de sare construiesc un peisaj mirific de formaţiuni de sare secundară din această parte de minei.