Deschid o uşă mare, cu modele sculptate frumos în lemn, apăsând o clanță rece de metal vechi. Ușa se deschide în câteva secunde, producând un zgomot aproape insesizabil, de timp amorțit și trezit instantaneu la viață. Un soare de început de vară pătrunde în interior și luminează întreaga încăpere. Privesc în ansamblu întreaga cameră: o măsuţă şi o ceaşcă cu ceai se cuibăresc într-o extremitate, în timp ce restul încăperii e plin de cărți.
Ca de nicăieri, o voce caldă mă îndeamnă „Intră și răsfoiește ceva! Sigur găsești o carte ce îți place!”. Cam asta e atmosfera într-un anticariat în care deși oamenii nu se înghesuie, se găsesc destul de mulți pasionați care să vină în căutarea unor volume rare sau a cărților care nu au neapărat parfum de librărie, ci povești care reies din fiecare urmă sau îndoitură a paginilor. În Cluj-Napoca, anticariatele nu se găsesc la fiecare colț, dar sunt suficiente pentru cei care și-au făcut un obicei din a frecventa astfel de locuri. De la cele ce sunt în plină stradă, la cele pe care le găsești mai greu, coborând scări și intrând în lumi cu adevărat impresionante.
Anticariatul Academic e printre cele mai cunoscute din Cluj, fiind și unul dintre cele mai mari din țară, raportat la numărul de volume. Cei care vin aici găsesc cărți de filosofie, artă, literatură sau istorie, cele mai multe din domeniul umanist. De la cărțile cu cotoare vechi, îmbrăcate în piele și inscripționate cu litere mari, la cele ce au coperți lucioase, se găsesc mereu cumpărători care să le admire timid sau cu mai mult curaj.
Aproape de Casa Matei Corvin se află anticariatul Röser în care se regăsesc cu preponderență volume în limba maghiară, existând și câteva în limba română, ce se axează pe informații din domeniul tehnic. Atmosfera nu are cum să nu te determine să răsfoiești câte ceva, mai ales că te întâmpină zâmbete de iubitori de literatură la tot pasul.
În Piața Muzeului, dai peste un anticariat atipic, iar pentru a ajunge la el trebuie să cobori ceva trepte. Cărțile sunt numeroase, de la cele de specialitate, la cele de literatură română sau străină. E aproape imposibil să nu găsești vreun titlu care să nu te ademenească. Pentru cei care bat la pas străzile Clujului, e imposibil să nu cunoască anticariatul cel mai mic din oraș, „Alefˮ, unde cărțile se regăsesc atât înăuntru, cât și afară, trecătorii putând să admire titluri cât mai diverse.
Pentru cei care nu preferă o astfel de atmosferă în care un loc este plin cu cărți, pe care de-abia reușești să le cuprinzi cu privirea, pot alege varianta mall-urilor în care pe lângă librăriile bine-cunoscute, pot găsi și anticariate cu volume vechi, care stau timid așezate pe rafturi. Nu în cele din urmă, anticariatul de lângă Piața Unirii, în care edițiile cărților sunt frumos aranjate în gang, e vizibil tuturor clujenilor care trec prin zonă. Așezate unele peste altele într-o ordine milimetrică sau expuse cu titlurile la vedere, în bătaia soarelui ce intră în mijlocul zilei pe străduța îngustă, cărțile de aici nu fac decât să aducă o tentă boemă orașului.
În anticariate nu găsești cele mai noi apariții sau parfumul de cărți proaspăt ieșite din tipografii, dar găsești altceva. Găsești volume cu pagini poate un pic îngălbenite de vreme, poate cu o foaie îndoită sau ruptă discret într-un colț. Poate când ieși nu-ți mai aduci aminte toate titlurile și numele autorilor, dar îți aduci aminte de cărțile pe care le citeai pe furiș sau pe cele pe care le împrumutai de la colegii mai pasionați de lectură.
Locurile astea au un farmec aparte, care cu greu ar putea fi înlocuit de orice librărie cu design sofisticat. Dincolo de toate, sunt pline de poveștile oamenilor care intră în ele în căutarea a ceva numai de ei știut. Nu toți apreciază mirosul de carte veche sau literele șterse pe alocuri din volumele uitate de timp, dar cei mai mulți apreciază titlurile bune, indiferent de forma lor.
Moroșanu Manuela-studentă