De aici a căzut un turist anul trecut, ne zise bolivianul. Colegul meu îi era ghid. Urcasem pe coama unui deal înalt de vreo 700 de metri. Urcuşul prin junglă nu fusese unul uşor, gâfâiam şi transpirasem sănătos. Vârful îngust era o poieniţă mărginită de pădure la un capăt şi de o ditamai prăpastia de cealaltă parte. Panorama însă îţi tăia respiraţia: râul Beni se vedea şerpiund printre munţii acoperiţi de junglă. Un peisaj în maro, verde şi albastru, luminat de galbenul portocaliu al soarelui care se pregătea să apună. Prietenul său fusese ghid pentru un cuplu israelian. Tineri, douăzeci…
Cum ştii când ai nevoie de o pauză?
Ştii momentele acelea când efectiv simţi că nu mai poţi? Lucrezi de nebun, de luni până vineri, iar ȋn weekend nu vrei decât să dormi? Sau, cazul meu, lucrezi de nebun non-stop pentru a putea să ajungi acolo unde ȋţi doreşti? E frumos, e interesant doar că… de multe ori poate fi şi copleşitor. Pot fi zile ȋn care, de exemplu, oricât de mult ţi-ar plăcea oamenii, singurul lucru pe care să vrei să ȋl faci este să ȋi dai cap ȋn cap. Pot fi zile ȋn care singurul lucru pe care ţi-l doreşti şi eşti capabil să ȋl faci…
Magia îngerilor pe drumul de la Constanța la Cluj
O după-amiază fericită de septembrie. Sunetul clopoțelului, în curtea școlii mai are deașteptat. Au mai rămas doar câteva zile de vacanță. Așteptam, pe peronul din Constanța, trenul care să ne ducă la Cluj. Încă savurăm gustul vacanței petrecută pe un tărâm binecuvântat de Dumnezeu, fericiți că ne întoarcem la căsuța noastră care ne-a dus și ea dorul. Ora 17.30 și în megafon se aude… trenul Mangalia pentru Oradea sosește în stație la linia una, începând cu vagonul 15 de la locomotivă. Eeiii, dragi cititori, de aici începe povestea noastră… Apare trenul IR la linia întâi…vagonul 15 după locomotivă, 14 după 15, apoi…
Oostende, pe malul Marii Nordului
Îmi era dor de mare, așa că am zis „hai la mare!”. Îmi vine greu a crede că am parcurs 250 km în 2h 20, mai ales când mă gândesc la cele 9h 30, în cel mai fericit caz, pentru 450 km, drumul de la Cluj până acasă. CFR, așa nu îmi lipsești!.. dar ne vom reîntâlni.. Soare de primăvară, atmosferă plăcută și o aglomerație la care nu mă așteptam într-o zi de joi. Pescăruși, castele de nisip, zmeie, zâmbete și voie bună. Cam așa arată malul Mării Nordului în stațiunea Oostende, Belgia.
Prin lume cu Luminiţa Cuna – mâncând prin Santa Fe
În podișul arid al statului New Mexico din sud vestul Statelor Unite se mănâncă bine. În bucătăria locală se amestecă tradiții mexicane, spaniole, mediteraneene și amerindiene, toate pipărate cu mult ardei iute – chili. Tostadas (plăcinte mici din făina de porumb fripte în ulei) acoperite cu carne, legume, fasole și un sos, bineînțeles, de chile, sopaipillas (un fel de gogoși pătrați mari cât palma) care se mănâncă cu miere, sau în loc de pâine lângă supe, huevos rancheros (ochiuri acoperite cu brânză, sos de chile verde sau rosu, servite cu o mâncare de fasole), fried bread (adică pâine friptă, care…
Prin lume cu Luminiţa Cuna – sus pe deal în Santa Fe
Pe dealul ce străjuiește orașul Santa Fe, în parcul Fort Marcy, se înalță Crucea Martirilor ridicată în memoria celor 21 de călugări franciscani care si-au pierdut viața în Revolta Pueblo din 1680. Este un loc turistic nu doar prin istoria sa ci și pentru panorama frumoasă a orașului. De pe deal se văd Munții Sangre de Cristo într-o parte și Munții Jemez în partea opusă, iar în vale, casele de chirpici ale orașului. În 1846, pe vârful acum sterp al dealului se află un fort al armatei americane, construit la începutul războiului americano-mexican. Nu mai există ruinele fortului, dar numeroasele…