Din noroc și disperare, am găsit o alternativă minunată navetei cu metroul, care, așa cum povesteam în postarea anterioară, are hibele ei. New Yorkul este pe apă, Manhattanul este o insulă, așadar, unde este apă și sunt insule, sunt și bărci. Iar la New York, domnii de la departamentul de transport în comun, s-au gândit ei foarte bine când au introdus linii de feribot care conectează Manhattanul de alte cartiere. Mie, cel puțin, mi-au făcut o mare favoare. E drept, drumul cu barca durează puțin mai mult (cel puțin pentru mine), însă cele 15 minute în plus merită…
Povestea bradului, după Crăciun
Sărbătorile au trecut, iar în casele oamenilor mai stau, uscați și cu ramurile pleoștite, brazii împodobiți. Cum și-au împlinit menirea, sunt dezbrăcați de podoabe. Podoabele sunt puse cu grijă în cutii, pentru a fi folosite în anul care vine. Dar bradul? După ce ne-a încântat privirile și ne-a umplut casa de miros verde, este timpul să îl aruncăm. Ce soartă tristă. În ultima săptămână, la New York, pe străzile aglomerate, alături de sacii cu gunoaie care așteaptă camioanele de la salubritate, s-au adunat mormane triste de brazi goi de Crăciun. Noroc că americanul este practic și oferă un scop nobil…
Fascinația luminilor de sărbători
Astăzi m-am dus să o vizitez pe Shelby, molidul norvegian devenit pomul de Crăciun de la Rockefeller Center. Shelby este o frumusețe de copac, înalt de 21 de metri și în vârstă de 75 de ani. O mulțime de turiști și newyorkezi se învârteau încântați de maiestuosul copac în pofida orei destul de înaintate. Îmi place și mie spectacolul festiv, deși efemeritatea lui mă întristează, cumva: pe 7 ianuarie Shelby își va pierde podoabele și va deveni material de construcție donat organizației Habitat for Humanity. Shelby, împreună cu spectacolul de lumini și muzică oferit de magazinul Sacks Fifth Avenue sunt…
Mică aventură culinară în Chinatown
Am apăsat pe clanta uşii de lângă intrarea în templul shaolin. Am păşit într-o încăpere ornată cu bambuşi, felinare roşii, ghirlande de plante verzi de plastic care atârnau de pe tavan. Părea că sosisem într-un fel de sătuc tropical, doar aşa sugera şi numele localului, Congee Village. Nu eram acolo pentru decor, ci pentru mâncare. Specialitatea casei, un fel cantonez, congee, un terci fierbinte de orez ultrafiert, cu vită, pui, raţă, porc, legume, peşte sau fructe de mare – mă rog, cam ce îţi dorea inima şi ce îţi poftea stomacul, numai bun pentru toamna rece de afară care…
New York, New York … început de poveste
New York. Un oraş care ori te cucereşte ori te îngrozeşte. De la început, el te primeşte bucuros, cu zecile lui de braţe de zgârie-nori, o caracatiţă de fier şi beton. Ţi se pune la dispoziţie, ţi se deschide, ţi se destăinuie. Depinde doar de tine ce faci cu el. Îl iubeşti sau îl deteşti. Rămâi sau fugi. Am stat. M-a fascinat cu energia lui nelimitată, cu capacitatea lui de a se transforma, de a lua forme diferite, de a se deghiza cu părţi împrumutate din toate colţurile lumii. De-a lungul anilor, acolo jos, la poalele clădirilor impunătoare, am descoperit…
Cele mai mari ninsori ale istoriei
Tuturor ne place să ne bucurăm de o ninsoare abundentă, dar din spatele unei ferestre, lângă un șemineu, savurând un ceai cald cu o priveliște spectaculoasă. Sună extrem de bine, nu? Partea proastă este că marile ninsori nu se lasă anunțate si de cele mai multe ori, vin complicând lucrurile și mai ales viețile noastre. Încă de când au început să se contabilizeze acumulările abundente de ninsori, în diferite colțuri ale lumii, s-au înregistrat rafale de zăpadă capabile să îngroape sate întregi timp de câteva zile. Sunt convinsă că în Oimiakon, cel mai friguros sat din lume, oameniisunt obișnuiți, dar…