S-au cunoscut demult, demult, în alte vremi….ea avea 17 ani, el 23…ea o frumoasă fată de chiabur, el, un băiat simplu, de ţăran. La fel ca în basme, el a văzut-o şi s-a îndrăgostit pe loc de ea, ea…îl privea timidă, aşa, doar pe furiş, când intra în curtea casei părinţilor ei. Unul spera, altul visa…Părea aproape imposibil să fie vreodată împreună. Diferenţele dintre ei, destule, erau evidente. Cred, însă, că şi-au dorit atât de mult să fie împreună, încât Cerurile le-au oferit această şansă. – Bunico, ne mai spui, te rog, încă o dată, povestea voastră de dragoste?! Aşa…