În New York încă se citește. Se citește mult. Oamenii mai știu să prețuiască cărțile și asta mă bucură mult. Poate dispar librăriile, din cauza marilor magazine online, mai ieftine și mai convenabile. Dar cărțile nu pleacă niciunde. În cartierele rezidențiale din New York au răsărit, de ani buni, mici căsuțe care adăpostesc cărți. Little Free Library, mică bibliotecă liberă. O mișcare care are scopul de a aduce cărți gratis în cartiere, de a împarți cărți cu necunoscuții, promovând cititul. În micile căsuțe proprietarul pune câteva cărți. Trecătorii se uită, le răsfoiesc, și pot să ia o carte, cu condiția…
Tunisia, primele zile (II)
Am aterizat pe aeroportul Habib Bourguiba din Monastir, cu o cursă charter oferită de o agenție de turism clujeană în colaborare cu parteneri tunisieni. La aeroport am fost întâmpinați de ghidul nostru prin Tunisia, domnul Nejib Chaaba, dascăl de meserie, cu studiile universitare făcute în România, la Cluj – o personalitate complexă de la care am aflat o mulțime de lucruri. Din partea organizatorilor am primit fiecare câte un buchețel cu flori de iasomie, înmânat de cel care avea să ne fie șofer pe parcursul săptămânii petrecute în Tunisia: Amor. Ce reprezintă florile de iasomie în Tunisia, am să vă…
Mică aventură culinară în Chinatown
Am apăsat pe clanta uşii de lângă intrarea în templul shaolin. Am păşit într-o încăpere ornată cu bambuşi, felinare roşii, ghirlande de plante verzi de plastic care atârnau de pe tavan. Părea că sosisem într-un fel de sătuc tropical, doar aşa sugera şi numele localului, Congee Village. Nu eram acolo pentru decor, ci pentru mâncare. Specialitatea casei, un fel cantonez, congee, un terci fierbinte de orez ultrafiert, cu vită, pui, raţă, porc, legume, peşte sau fructe de mare – mă rog, cam ce îţi dorea inima şi ce îţi poftea stomacul, numai bun pentru toamna rece de afară care…
La munci agricole prin Amazon
Gata de muncă? ne întrebă Francisco, bălăngănind machetele în mană. Hai, coșurile pe frunte și după mine. Am luat coșul mare împletit din nuiele în spate și mi-am petrecut centura împletită din bumbac peste frunte, așa cum am văzut că făceau femeile. De multe ori, când stăteam în comunități indigene, participam la muncile zilnice. Așa gustam mai îndeaproape cum este viața în junglă. Nu prea era de mine, îmi dădeam cu tristețe seama, era muncă fizică grea, făcută într-o căldură și umezeală strașnică, însă câteva zile rezistam. Alături de prietena care mă însoțea în călătorie, am luat-o prin pădure, imaginându-mi…
Apa, bat-o vina
Deşi îmi pusesem viața în mâna lui timp de o săptămână, cât avea sa dureze drumeția prin acel colț îndepărtat al junglei unde Columbia, Brazilia şi Peru îşi dau mâna într-o regiune de o frumusețe inegalabilă, ceva îmi zicea să nu mă încred sută la sută în ghid. De cinci zile înaintam prin încâlcişurile pădurii, cu fiecare pas afundându-ne în locuri bătute doar de sălbăticiuni invizibile. Eram trei aventurieri – eu, prietena mea şi un neamț găsit într-un hostel din Leticia – plus ghidul local, un brazilian mic şi pirpiriu a cărui privire şireată îmi lăsa mereu o undă de…
Turişti cu bucluc
Ah, cicatricea, ȋmi zise ghidul, arătându-mi antebraţul despicat de o dâră lungă şi groasă. În urmă cu doi ani ghida un grup de tineri israelieni care i-au cerut insistent să le prindă un crocodil. A prins unul, dar turiştii s-au plâns că era prea mic. Nici al doilea nu a fost bun, nici acela nu era destul de mare, nu se potrivea cu imaginea pe care şi-o făcuseră ei in minte. Până la o anumită mărime caimanii se pot prinde cu mâna, de la o talie ȋncolo doar cu un lasou special. Al treilea crocodil era mare, corespundea cerinţelor israelienilor….