Deosebit de instructive, revistele pentru copii erau în perioada comunistă o bucurie atât pentru cei mici, cât și pentru părinți. Cuprinzând jocuri, povești, ghicitori și poezii, revistele erau cei mai buni prieteni ai copiilor, înregistrând apogeul în anii ‘60 și ‘70 cu ilustrații și benzi desenate, unele dintre ele absolut remarcabile. Putând fi achiziționate prin abonament sau de la oficiile de difuzare a presei, revistele au încântat generații întregi de copii care așteptau cu ardoare fiecare număr. Revistele pentru preșcolari erau citite în primul rând de părinți, bunici sau frați mai mari care stăteau alături de cei mici pentru a dezlega ghicitori sau mistere din povestirile…
Echilibristul Stroschneider și spectacolul emoțiilor
Vestitul echilibrist Stroschneider a fost prezent de multe ori la Cluj, uimind mulțimea cu exerciţiul său de măiestrie, mersul cu bicicleta pe o coardă amplasată, fie între doi stâlpi înalţi de 5 metri, fie între două clădiri. Scenele cu mare impact emoţional şi căutarea „senzaţiilor tari” par a fi caracteristici cu care publicul primar se „hrăneşte”, fiind preocupat din cele mai vechi timpuri să asiste benevol la scene sau situaţii cel puţin riscante. Spectacolul circului îşi are originea în Roma antică, numele de „circ”, provenind din latină şi însemnănd „cerc” sau „inel”, dar violenţa din arena romană nu are nimic din caracteristicile…
„Strada în oglindă”
Sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX au fost marcate la Cluj și în celelalte orașe ale Transilvaniei de o modernizare fără precedent prin modificarea tramei stradale, înfrumusețarea spațiului urban și amplasarea de noi monumente. Aspectul elegant și cosmopolit al centrului se prefigura și prin construirea a două palate (Palatele Statusului Romano-Catolic) separate de o stradă (azi str. Iuliu Maniu, în trecut Szentegyház utca) care datorită simetriei parcă se oglindesc unul în altul, și de aici denumirea populară de „Strada în oglindă”. Casele Rádák aflate lângă palatul Bánffy au fost oferite de către municipalitate Bisericii Romano-Catolice drept despăgubire pentru demolarea clădirilor care se aflau în…
Băile publice în Clujul de altădată
Băile romane erau un mijloc plăcut de igienizare, fortificarea sănătății și socializare, fiind locul preferat de întâlnire al populației, indiferent de categia socială din care provenea. Biserica a fost cea care a inițiat primele restricții, considerând că băile ar fi spații în care promiscuitatea și imoralitatea proliferează. Totodată, era amintită și sănătatea, în Evul Mediu considerându-se că prin apa caldă care deschide porii pielii se pot transmite bolile cele mai înfricoșătoare, care pot duce inclusiv la moarte. Astfel, europenii au început să neglijeze spălatul, limitându-se doar la a-și uda puțin mâinile cu apă, la spălatul feței (se spunea că spălatul…
Lumea bună prefera anumite locuri de promenadă în Clujul de altădată
Secolul al XIX-lea a adus ample schimbări în ceea ce privește amenajarea urbană, parcurile și locurile pentru promenadă devenind din ce în ce mai solicitate și mai frecventate de către locuitori. Cel mai cunoscut loc de promenadă al Clujului a fost Parcul Mare. Istoria lui începe în 1827 când locul mlăștinos de pe lângă malul Someșului a fost fost închiriat de către Asociația de Binefacere a Femeilor pentru a fi transformat în spațiu recreativ. În 1865 proaspăt înființata Asociație a Parcului a organizat spațiul într-un mod modern și funcțional, cu alei bine definite, chioșcul pentru muzică, un teren de tir,…
Răsfățul la cumpărături în magazinele din Clujul de altădată
La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, apetitul pentru cumpărături a populației a crescut, încurajat de diversificarea produselor și de amploarea comerțului pe plan mondial. Magazinul Parisien prezenta în anul 1925 o ofertă foarte variată de produse, fiind cel mai mare din Cluj. Numeroasele departamente (jucării, articole de damă, ceasuri, obiecte casnice, bijuterii, articole de voiaj, etc.) pline cu mărfuri din toată lumea erau un paradis al cumpărăturilor care alimenta permanent pofta oamenilor înstăriți de a-și risipi banii inducând faptul că nu există doar o plăcere în a face cumpărături, dar mai mult, că multitudinea de obiecte deținute…