Modernizarea sistemului de învățământ din a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost amplificată în Cluj prin construirea de școli, realizate pe baza unui program arhitectural mult mai practic și mai compact. Una dintre acestea a fost Școala Normală de Stat pentru Băieți (Állami Tanítóképzö Intézet).
Clădirea a fost ridicată în anul 1912 în cartierul Între Ape ( Kétvizköz), denumirea zonei delimitate la nord de Someș, iar la sud de Canalul Morii. Arhitectul budapestan Károly Nagy, a conceput un plan în formă de „U” aplatizat, specific instituțiilor de învățământ ale epocii, alegând stilul neogotic pentru detaliile exterioare.
Termenul de „școală normală” provine din limba franceză („école normale”) și se referă la un spațiu de învățare dotat adecvat în care se pregăteau viitorii învățători sau institutori. „Normale” se referea de fapt la normele morale și de comportament, care pe lângă cunoștințele științifice trebuiau insuflate celor care urmau să pregătească viitoarele generații.
După 1918, școala și-a păstrat vechea funcțiune, devenind în primii ani ai comunismului Liceu Pedagogic. În anul 1970, Liceul Pedagocic a fost mutat într-o clădire nouă din cartierul Gheorgheni, iar clădirea a fost cedată Comitetului Județean de Partid. În clădirea devenită școală pentru pregătirea cadrelor, se predau cursuri de marxism-leninism, socialism științific, precum și noțiuni de organizare a activității politice.
Din anul 1990, în clădire funcționează Liceul Avram Iancu.
