Una dintre poveștile care mi s-a părut mereu că trebuie împărtășită este cea a tomatelor: de ce le folosim aproape tot timpul în preparatele culinare (sub formă proaspătă, sosuri, bulion sau deshidratate) sau de ce aceste fructe s-au deghizat în timp, iar acum le denumim de foarte multe ori legume? Haideți să le aflăm secretele încă din cele mai vechi timpuri…
Tomatele și-au început călătoria în lumea întreagă de la poalele munților Anzi unde poporul Aztec a fost primul cultivator, conform datelor istorice, în jurul secolului XV. Datorită aromei, culorii și proprietăților afrodiziace (mai multe detalii în rândurile de mai jos), acestea au început să fie tot mai apreciate. Originea cuvântului provine din limba spaniolă, unde „tomate” a fost de fapt o adaptare a cuvântului pe care poporul Aztec o folosea pentru a face referire la fructele cu pulpă. Abia în secolul XVI, aceste fructe au ajuns și pe continentul nostru, probabil prin Sevilia (după cum afirmă majoritatea surselor), un important centru pentru comerț.
Chiar dacă astăzi preponderent sunt cultivate tomatele de culoare roșie, cele galbene au primit primele atenția cercetătorilor din domeniu, în anul 1544 în Italia fiind denumite mere de aur. Abia după o perioadă de 10 ani a fost menționată și varietatea tomatelor roșii.
Deci, roșiile nu au fost mereu roșii
Tot în acea perioadă, tomatele și-au câștigat caracterul afrodiziac. Acest lucru explică de ce francezii le denumeau „pomme d’amour”, iar englezii „love apple”. Din punct de vedere chimic, acizii pe care tomatele le conțin stimulează circulația sanguină, motiv pentru care a primit această caracteristică.
Acum, de ce tomatele sunt fructe deghizate în legume? Orice horticultor spune că, datorită caracteristicilor plantei, incontestabil tomatele sunt fructe. În cel mai simplificat mod, fructele conțin semințe prin care planta se reproduce. Tot din punct de vedere botanic, legumele sunt părți comestibile ale plantelor: rădăcinile, tulpinile sau chiar frunzele. În bucătărie, bunica, bucătarul sau nutriționistul vor avea o altă clasificare, ușor diferită. De cele mai multe ori, fructele sunt dulci și pot fi consumate ca atare, ori în deserturi. Legumele în schimb nu au acest gust predominant și, aproape de fiecare dată, sunt tratate termic pentru le pune în evidență caracteristicile.
Fie că alegem să le consumăm ca atare, fie că le gătim și pregătim o mulțime de preparate culinare, tomatele nu mai au secrete. Ne pot duce cu gândul la originea lor de peste ocean, la culoare lor galbenă comparată în trecut cu prețiozitatea aurului sau la caracterul afrodiziac. În final, să nu uităm că aceste fructe suculente și aromate sunt pline de licopen, colorantul natural roșu cu caracter antioxidant care ne ajută mereu pentru a ne întări sistemul imunitar.
- Magneziul din suplimente sau din alimente? - 9 apr. 2024
- Ne poate job-ul ruina dieta? - 25 mart. 2024
- O alegere care ne poate scăpa de multe medicamente - 11 mart. 2024
