Eu când lucrez nu vorbesc, mi-a spus ţinând între buze un ac cu gămălie. Mi-a venit să râd, de drag, dar nu am vrut să creadă că nu iau în serios preocuparea ei pentru rochia elegantă din mătase indiană pe care urma să o croiască pe măsura mea.

O ştiu de mulţi ani, parcă nu au trecut douăzeci, ci doar doi. Doi ani plini de bucurii, tristeţi, întâmplări care ne-au forţat să creştem mari şi noi talente pe care le-am descoperit amândouă undeva în suflet atunci când am avut suficient curaj să privim înăuntru.

Ea este alt om atunci când lucrează. Creează plină de pasiune, zâmbeşte când e sigură că ideea pe care o va pune în practică vă fi admirată şi se întristează că rezultatul muncii ei nu este o bucurie pentru toţi cei dragi. Dar nu contează. Ea ştie că, în realitate, nu haina îl face pe om! O parte din ea este împlinită atunci când omul îşi găseşte, la ea, haina dragă lui. Este ca un fel de relaţie intimă, de atracţie între aşteptări şi haina care îţi serveşte deplin acele aşteptări într-un anumit moment.

Aşa e artistul! El creează pentru momentele noastre de singurătate, pentru nevoia noastră de împlinire, oferă hrană când ţi-e foame de fericire şi ştie să dea din inspiraţia lui, din imaginaţia şi sufletul lui frânturi care să completeze orice gol.

Luciana Matei  este designer vestimentar şi trăieşte în Timişoara. Dacă reuşeşti să furi din timpul ei şi să îţi ofere un loc în agendă ai toate şansele să intri în atmosfera elegantă a atelierului. Acolo unde culorile definesc caractere şi ţinutele conturează personalităţi indiferent de cum te defineşti în raport cu propriile forme.

Luciana creează pentru mămici, feţiţe, bunici, tinere, viitoare mirese sau mame emoţionate ce au în plan nunta apropiată a unuia dintre copii. Se poate întâmpla să nu ştii exact ceea ce doreşti, ce croi, ce material sau ce model ţi-ar sta bine. O parte din griji zboară atunci când te poţi încrede în siguranţa  oferită de sfaturile ei. Ştie ceea ce tu nu ştii despre tine, iar dacă acest lucru înseamnă ceva de bine, e perfect.

După ce am admirat expoziţia de la parter, mi-a spus zâmbind: Na, acuma hai sus!

Am urcat plină de curiozitate. E o altă lume, cea de dincolo de obiectul finit, un fel de „în spate”. Atelierul propriu-zis e locul în care materialele îşi aşteaptă rândul în pungi sau în saci aşezaţi prin colţuri, pe lângă sau pe sub masă. Tipare, maşini de cusut, ace cu gămălie aşezate la-ndemână, rochii cu miros proaspăt de fier de călcat şi „lucrări” aproape finalizate.

Le ştie pe toate, sunt ale ei! E evadarea din banal, din mediocru, e lumea ei plină de inspiraţie, muncă şi culoare. Iar finalul este unul sensibil şi feminin.

O să iasă frumos, o să vezi! 

Ştiu că va fi aşa şi, spre bucuria ei, nu sunt singura!

• Despre
• Ultimele Postari

Ramona Mihu

Ultimele postari ale lui Ramona Mihu (vezi toate)

• De ce e greu, uneori, să revii acasă? Amintiri neplăcute din copilărie - 31 dec. 2020
• Băcănia Bunătăţile lu’ Nina, o îndrăzneală foarte reuşită - 14 dec. 2020
• Poveste cu ski altfel, la Cavnic - 2 dec. 2020