Hai să ne trăim viaţa păşind elegant

Trecem prin viaţă…alergând…Am uitat să umblăm. Mersul nostru s-a transformat în fugă. Talpa paşilor noştri nu mai ştie să ia urma pământului pe care calcă, doar călcâiele şi degetele mai pot ţine pasul cu toată alergătura asta zilnică.

Am uitat să umblăm, am uitat să păşim. Viaţa noastră e o continuă alergătură. Nici să respirăm nu mai putem, ne-am reglat bătăile inimii şi viteza gândului, contracronometru.

Privirea noastră nu mai urcă deloc către Ceruri, decât atunci când o învăluie disperarea. Privim în jos, la urmele călcâielor celui cu un pas înaintea noastră sau ne fixăm ochii încrâncenaţi în ceafa celui dinaintea noastră. Respirăm şi trăim pe o singură viteză: repede – înainte, cu doi timpi: 1 şi 2. Ne construim încet dar sigur, o lume a încrâncenării.

Ştiu, viaţa e o luptă! Dar lupta nu e neapărat război. Ridică-ţi privirea şi priveşte Cerul, lasă-ţi gândurile să dea forma norilor albi, urmăreşte dansul frunzelor atârnate pe crengile copacilor din parc, admiră dansul fulgilor, respiră, simte mirosul oraşului tău, ascultă-ţi copilul şi răspunde-i, joacă-te cu el, zâmbeşte, intră în lumea lui, prosteşte-te alături de el şi … mai ales, iubeşte! Iubeşte tot ce e frumos în jurul tău, de la lucruri, la fapte, gesturi şi oameni. Spunei-i celui drag că îl iubeşti şi fă-l să simtă lucrul acesta! Priveşte-i în ochi pe cei cu care vorbeşti, fii sincer, deschideţi mintea şi sufletul.
Şi nu mai alerga! Schimbă viteza mersului, calcă pe toată talpa, ia urma pământului, îndreaptă-ţi umerii, ridică bărbia şi alege-ţi singur drumul. Nu lăsa pe nimeni şi nimic să aleagă viteza cu care să îşi trăieşti viaţa sau să îţi spună că trebuie să alergi.

talpi

Umblă prin viaţă păşind elegant. Până la urmă, la finalul finalului, e importantă valoarea timpului tău petrecut aici şi nu viteza cu care ţi-ai trăi viaţa.

„Dă şansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă zi din viaţa ta!”

Angel