Gustul inconfundabil al pâinii de Cluj

Spre deosebire de succesorul său (Nicolae Ceaușescu) care nu iubea Clujul și nici pe clujeni, Gheorghe Gheorghiu-Dej avea o anumită afinitate pentru această zonă. După evadarea din închisoare, Gheorghe Gheorghiu a fost adăpostit de ilegaliștii din Dej și din recunoștință și-a adăugat apoi la nume și denumirea orașului salvator (Dej).

Dictatorul Gheorghiu-Dej primea zilnic pâine de la Cluj

La începutul anilor ’50, la introducerea rețelei de gaz metan în Cluj, Gheorghiu-Dej a participat la momentul inaugural, având onoarea în calitate de conducător al Partidului Comunist să aprindă simbolic flacăra confortului și a comodității urbane. Atunci a gustat din bunătățile locului, rămânând impresionat de gustul pâinii. I-a rugat pe cei din conducerea de partid de la Cluj să-i trimită zilnic pâine la București. Ei s-au conformat și până la moartea acestuia, angajații Gospodăriei de Partid trimiteau cu avionul care făcea cursa Cluj – București în fiecare zi, două pâini tovarășului Dej.

În perioada de după al Doilea Război Mondial, pâinea se dădea pe cartelă, iar cartela era de două tipuri în funcție de profesia beneficiarului: la muncă grea, era o rație superioară, în timp ce pentru munca ușoară și rația de pâine era mai puțină.

Existau brutării în mai multe puncte ale orașului, una dintre cele mai importante funcționând în Piața Cipariu. Aici, în perioada sărbătorilor, gospodinele din apropiere duceau cozonacii la copt în schimbul unor sume modice.

Întreprinderea de Morărit și Panificație avea mici brutării în tot orașul și abia după 1965 s-au construit spații mai ample și s-au achiziționat utilaje care să deservească producția de pâine în fabrici mari, moment în care micile brutării și-au încetat activitatea. Odată ele a dispărut și gustul inconfundabil al pâinii de Cluj.

Credit foto: Asociația Culturală Minerva & www.pinterest.pt

#ClujulDeAltadata