Gent, capitala și orașul cel mai mare al provinciei Flandra de Est, este o destinație care ar trebui să fie pe lista tuturor celor care ajung în Belgia.
În Evul Mediu, Gent a fost cel mai mare și cel mai bogat oraș din nordul Europei. Istoria și cultura acestuia se reflectă cel mai bine în arhitectura medievală, care a fost foarte bine conservată și restaurată, dar și în arta care se găsește atât în muzee, cât și în centrul istoric al orașului.
Vizita mea în Gent a durat o zi. Am fost uimită la ieșirea din gară să observ mulțimea de biciclete parcate pe toate străduțele lăturalnice, mai multe la număr ca mașinile (poate era zona de vina), oameni plimbându-se sau făcând jogging și arte marțiale în parc – o atmosferă urbană perfectă pentru cei care iubesc natura.
Primele opriri au fost, bineînțeles, S.M.A.K. – Muzeul de Artă Contemporană și M.S.K. – Muzeul de Arte Frumoase.
La S.M.A.K. am avut onoarea de a vedea o selecție din arta lui Berlinde de Bruyckere – desene, sculpturi și instalații, care arată evoluția acestei artiste belgiene. Tema abordată este în principiu legătura dintre poli diferiți, cum ar fi viață-moarte, dragoste-suferință, putere-slăbiciune, cruzime-sensibilitate, urât-frumos, singurătate-uniune. “Personajul principal” al acestei expoziții l-a reprezentat instalația Kreupelholt-Cripplewood, instalație prezentă și la Bienala de la Veneția 2013 – această piesă reprezintă corpul contorsionat, suferind și vulnerabilitatea bărbatului.
De fiecare dată când am ocazia să călătoresc sunt interesată mai ales de muzeele de artă decât de obiectivele turistice. M.S.K. a fost locul în care am putut să văd lucrările originale ale unor artiști pe care i-am studiat timp de 3 ani – Bosch, Rubens, Hals, Gericault, Rodin, Magritte, iar în expoziția temporară – Chagall, Moholy-Nagy, Stieglitz, O’Keeffe.
Am atașat câteva imagini cu lămâile flamande, lămâi care mi-au dat mari bătăi de cap în sesiune. Artiștii din Țările de Jos obișnuiau să picteze naturi statice în care integrau lămâi deoarece reprezentând cât mai fidel cele trei texturi pe care aceasta le oferă, ei își puteau demonstra talentul și măreția mânuirii pensulei.
Centrul vechi este o minunăție – poduri, biserici, restaurante – este locul în care te simți ca într-o pictură din secolul al XVII-lea. Există desigur și obiective nu chiar la îndemână, dar de care poți afla foarte ușor cu ajutorul domnului Google; așa am ajuns pe Graffiti Street, o străduță îngustă între 2 clădiri, ai căror pereți sunt pictați cu spray-uri și nu cu acuarele.
A fost o zi plină, în care am văzut multe lucruri care mi-au bucurat sufletul și care a fost încheiată de 2 artiști stradali ce cântau în duet la violoncel și vioară. Violoncelul este intrumentul care reușește să mă înfioare de fiecare dată. Când am auzit muzica, am crezut că venea din biserica de lângă; venea însă de sub mine, de sub pod. Emoția pe care mi-au provocat-o cei doi artiști nu am putut-o reda în înregistrarea atașată, îmi tremurau mâinile și într-un final am decis să mă bucur de moment și să las camera deoparte.
Violoncelul, vioara și vântul.
https://www.youtube.com/watch?v=Qq3_ZygC0ms&feature=youtu.be
