Gelato - o poveste răcoroasă

Dacă aruncăm o privire de-a lungul istoriei culinare, vom observa că încă din cele mai vechi timpuri oamenii au încercat să creeze produse răcoroase pentru zilele călduroase din timpul verii. La început, deserturile răcoritoare erau de fapt sucurile reci de fructe acompaniate cu multă gheață. Norocul nostru este că acum avem mult mai multe opțiuni, iar printre acestea se numără și celebrul gelato.

Cuvântul gelato provine din limba italiană (gelato = înghețat) și spre deosebire de clasica înghețată pe care o cunoaștem, acest preparat este considerat mai sănătos. Are cu până la 70% mai puțină grăsime, comparativ cu înghețata clasică și se realizează mereu cu ingrediente proaspete și de calitate superioară. Laptele și smântâna stau la baza unui gelato, iar gustul și aroma acestora se vor reflecta puternic în produsul final. Un gelato superior va conține doar arome naturale, pe care cu siguranță le veți remarca, savurând desertul.

Povestea începe încă din timpurile în care oamenii au descoperit că pot să conserve gheața și zăpada din timpul iernii în locuri special amenajate, sub pământ, până în vară. Bineînțeles, accesul în aceste încăperi era considerat un privilegiu. Poveștile spun că Regele Solomon s-ar fi bucurat pe deplin de aceste sucuri de fructe răcite cu gheață. Însă o descoperire importantă a fost făcută de egipteni, când au realizat că pot îngheța apa cu ajutorul unor roci. Astfel, faraonii își încântau oaspeții cu deserturi pe bază de fructe și gheață. Dar, se spune că în Imperiul Roman a fost scrisă pentru prima dată o rețetă asemănătoare cu cea a înghețatei, care bineînțeles, a devenit populară într-un timp foarte scurt. Însă odată cu căderea imperiului s-au pierdut și o cantitate semnificativă de rețete din domeniul gastronomiei. Cu toate acestea, dezvoltarea băuturilor cu gheață a continuat să fie foarte populară.

Chinezii, după majoritatea presupunerilor, au fost cei care i-au învățat pe arabi cum să combine, de această dată, siropurile de fructe cu gheața. Apoi, arabii au adus rețetele în Italia, în special în sudul peninsulei, unde se zice că a fost creat sorbetul. Din arabă provine și denumirea preparatului (scherbet = zăpadă dulce). Ca și în zilele de astăzi, principalele ingrediente erau fructele, apă și zahăr.

Istoria exactă a înghețatei de tip gelato nu se cunoaște, însă se poate afirma că datează din secolul XVI, pe vremea când cofetarii o încântau pe Caterina de Medici cu deserturi speciale. Cu toate acestea, un sicilian a fost cea mai influentă persoană în domeniul gelateriei. A fost primul care a vândut gelato publicului, introducând astfel desertul în Europa, iar în 1686 și-a deschis la Paris o cafenea unde vindea acest preparat. La scurt timp după, a devenit un loc de neratat în rândul gurmanzior.

Tot în această perioadă, în Italia, rețetele și tehnicile de lucru pentru a realiza gelato erau transmise în familie, de la tată la fiu. Produsul a fost intens perfecționat până în jurul secolului XX, urmând ca maeștrii gelatieri să își împărtășească cunoștințele în toată Europa, continuând și în prezent.