Elena Ivanca: Atenţie... cad îngeri!

sala de teatru din Alba Iulia

Ne-am întâlnit întâmplător…aşa am crezut atunci, în toamna anului trecut, când s-a nimerit să fiu la Alba Iulia, la Festivalul Internaţional de Teatru de Păpuşi. Am ales să merg la spectacolul „Neînţelegerea”, datorită singurului nume pe care îl cunoşteam de pe lista actorilor ce jucau în piesă: Elena Ivanca.

O ştiam ca actriţă la Teatrul Naţional. Dar… regizor?! Alături de o trupă semi profesionistă de actori din Voivodina, Serbia?!…Mi s-a părut inedită alăturarea de nume, poate chiar puţin ciudată, dar, după 80 de minute de reprezentaţie, mă ridicam în picioare în sala teatrului din Alba Iulia, pentru a rechema pe scenă întreaga echipă. Nu puteam rata momentul şi m-am repezit la cabinele actorilor, pentru a lua un interviu „la cald” regizoarei clujence.

actorul Elena Ivanca

Nu o cunoşteam personal şi aveam ceva emoţii, mai ales că era imediat după spectacol, că era târziu, aproape ora 23.00, mă gândeam că poate e obosită sau că mă vă lăsa mult şi bine să o aştept pe coridor, că doar e ditamai actorul-regizor aplaudat la scenă deschisă şi recunoscut de toată lumea bună a teatrului românesc. Nu apuc să fac ordine în nelinişti şi mă trezesc faţă în faţă cu „Bătrânul servitor” al lui Camus, în costumul de scenă, negru şi scorţos, cu faţa alb lividă(nedemachiată) marcată de ochii negri şi adânci, care cu o voce extrem de caldă(?!), îmi zice: ”hai să căutăm o cameră liniştită să stăm de vorbă”….Cum, în cazul de faţă(Elena Ivanca) renumele precedă persoana, îmi doream ca discuţia noastră să i se pară una interesantă. Cu siguranţă aşa a fost, deoarece s-a prelungit mult timp după ce am închis reportofonul, a continuat apoi în zilele următoare şi continuă şi astăzi! Am realizat amândouă, şi eu şi Elena, că această întâlnire „a fost dat să fie!

Că stă scrisă acolo, undeva, pe harta destinului fiecăreia dintre noi, ca la un moment dat, între două „dealuri”, printre „rătăciri”, să te întâlneşti cu ei… „oamenii trimişi de Dumnezeu să îţi bucure sufletul”. Aşa îi place ei să spună! Fiţi sinceri şi voi acum şi spuneţi-mi: de câte ori nu vi s-a întâmplat să vă întâlniţi pentru prima dată cu o persoană dar să aveţi certitudinea(venită din acel j’en sais quoi), că vă ştiţi de-o viaţă…că tu începi o idee şi celălalt o continuă…şi nu vorbesc aici de impresiile unui tânăr îndrăgostit ieşit din sfera realului…..nu! E altceva! Nu i-am spus niciodată, dar mă sună de fiecare dată când îmi e dor de ea, când mă încearcă melancolii străine, când nu mă regăsesc sau când când am nevoie de o voce blândă care să-mi spună: „lasă, are Dumnezeu grijă de noi…!” Acum nu vă imaginaţi că vreau să scriu vreun articol dedicat! Nu e cazul! Sunt suficiente sălile arhipline la spectacolele în care numele ei stă scris pe afiş. Sunt suficiente aplauzele la scenă deschisă. Nu, doar că uneori, am impresia că e trimisă de….Îngeri…..

Eu cred că în viaţă nimic nu e întâmplător şi că întâlnirile esenţiale vin atunci când eşti pregătit să înţelegi DE CE….Nu cred în întâlniri fortuite, cred în predestinări, cred în acel „dat să” pe care nu îl putem desluşi decât după ce ne-am mai îmbogăţit sufletul cu o seamă de trăiri cărora unii le-ar spune, poate, lecţii. Şi mai cred în oameni frumoşi!

sedinta foto Ivanca

Despre ce discutăm când ne auzim sau ne întâlnim?! Câte-n lună şi în stele….despre speranţă, vise, oameni, personaje, nerăbdări, aşteptări, iluzii, bucurii…..

La fel ca în one woman show-ul ei, „Atenţie! Cad Îngeri”, un spectacol metaforă pe care vi-l recomand cu tot dragul, un spectacol ce trebuie privit-dar nu cu ochii, ascultat-dar nu cu urechile, trebuie privit cu sufletul, în taină, aşa…ca o rugăciune…”Raiul este acolo unde poţi iubi” spune Elena, iar Îngerii sunt oamenii care rătăcesc printre noi şi care călătoresc prin lumea aceasta legănătoare şi trecătoare:

„viaţa aceasta cu umbre rare….
numai ce vezi nemişcându-se floare
numai ce auzi nemişcându-se soare…”

Acum ştiu sigur că Îngerii nu cad, că Îngerii călătoresc printre noi, trebuie doar să îi privim cu ochii sufletului şi să ne bucurăm că ne este împărtăşită această taină…..