Recent, un prieten din alt oraş m-a rugat să ȋl ȋnsoţesc ȋn călătoria lui pentru a descoperi Clujul, el fiind pentru prima oară aici. Prima mea ȋntrebare a fost, desigur, legată de ce vrea mai exact să vadă.
Răspunsul prompt ce a venit de la el a fost… “mă gândeam să mă orientezi tu şi să descoperim ȋmpreună”.
Na, cum să răspunzi la asta?
Evident, prin fapte. Dar mintea mea a ȋnceput să o ia razna ȋn acel moment. Mii de ȋntrebări se izbeau de pereţii creierului meu: unde să ȋl duc prima dată, oare vrea să descopere obiectivele turistice, oare vrea să vadă cum trăieşte un localnic pe aici, oare vrea să cunoască my soft spots de prin oraş… oare pe unde să ȋl duc?
Cum ajuţi un străin să ȋţi descopere oraşul? Cum ȋi transmiţi esenţa unui oraş, având ȋn vedere că din ea faci parte şi tu? Cum o proiectezi ȋn aşa fel ȋncât să vadă Clujul aşa cum este el?
Şi-atunci mi-a picat fisa. Esenţa unui oraş depinde de fiecare om ce o priveşte – pentru unii contează istoria locului şi oamenii, pentru alţii energia oamenilor şi viaţa de noapte, câţiva le caută pe amândouă.
De aceea, când ne-am ȋntâlnit, m-am decis să mă las ghidată de modul ȋn care văd eu Clujul. Pentru mine, oraşul ȋnseamnă cultură, artă, spirit boem, agitaţie şi… uneori aglomeraţie. Pentru mine ȋnseamnă oraşul ȋn care m-am născut şi oraşul de care sunt teribil de mândră deseori pentru toate lucrurile pe care le oferă.
Aşa că prima oară l-am dus la o cafea, ȋntr-una dintre cafenelele mele favorite. Clujul devine, ȋncetul cu ȋncetul, un paradis al cafelei bine făcute. Iar cafeneaua de care vorbesc are şi acel spirit boem care pe mine mă ȋnnebuneşte. Un loc unde poţi discuta liber despre orice tip de subiecte, de la rochia purtată de X până la filosofie, etică sau istorie.
De acolo, am luat-o la pas prin centrul vechi al oraşului. Bineȋnţeles, prima oprire a fost Piaţa Muzeului, căci, după cum poate ştiţi, e unul dintre locurile pe care ȋl frecventez des. Mă ȋnnebuneşte aerul vechi al locului, ce se ȋmbină frumos cu elementele moderne ale epocii ȋn care trăim. Abia aştept să se aprindă iluminatul de Crăciun, căci după cum am văzut din pregătiri, locul de basm de anul acesta va fi Piaţa Muzeului.
Din Muzeului, am dat o tură de parc, frumos pictat ȋn culori de toamnă – e o senzaţie de calm uneori ȋn Parcul Central, ȋncât parcă nu-ţi mai vine să pleci preţ de ceasuri bune. După, ne-am ȋntors prin Unirii – mă ȋnnebunesc după arhitectura vechiului Cluj. Mi se pare că spune o poveste de secole a unui oraş ce a fost ȋntotdeauna viu. Oriunde te-ai uita, poţi vedea frânturi de istorie.
Clujul e plin de poveşti. Clujul e ca Doamna Abracadabrantă, ȋnnebunit după evenimentele de senzaţie şi cancan-uri.
Ȋntotdeauna mişună câte ceva pe aici. Că vorbim de festivaluri, spectacole de teatru, artişti stradali, jazz, serate de muzică, sau pur şi simplu oamenii din el, toate acestea ȋşi pun pecetea asupra poveştii acestui oraş din inima Transilvaniei.
Cred că asta trebuie să transmită oricine ȋndrumă pe cineva ȋn acest oraş. Asta e esenţa oraşului. Faptul că e viu, o punte ȋntre trecut şi viitor, cu mii de oameni martori.
- Ce faci când nu ştii ce să faci? - 3 iul. 2020
- Hai să-ncingi o horă cu arta, la Muzeul Satului din Cluj - 19 iun. 2020
- Povestea unei altfel de veri - 22 mai 2020
