Pasul unu.
Ieşi şi tu, ca omul, la o cafea, cu amica ta cu care oricum te vezi zilnic dar cu care, cumva, găseşti tot timpul ceva nou ȋn clipele pe care le petreceţi ȋmpreună.
Pasul doi.
Te plângi că eşti prea stresat şi ai nevoie de o pauză, dar nu poţi găsi nimic care să te atragă ȋn oraşul ȋn care locuieşti. Te-ai săturat parcă de aceleaşi cafenele, pub-uri sau restaurante, aceleaşi muzee sau străzi, acelaşi parc sau mal al apei. E rost de deconectare. Şi te decizi să pleci. Măcar pentru o secundă.
Pasul trei.
Ȋţi vociferezi dorinţa omului de lângă tine care, fie că simte sau nu la fel, trebuie să aibă spiritul aventurii dezvoltat şi să zică da, din start. Ceea ce s-a şi ȋntâmplat.
Pasul patru.
Ȋţi alegi destinaţia şi ȋncepi să ȋţi cauţi o cazare decentă. Eu folosesc des Booking.com şi, până acum, nu m-a dezamăgit. Pe lângă toate pensiunile şi hotelurile disponibile, găseşti şi fel de fel de apartamente super tari, la preţuri mai mult decât convenabile. De cele mai multe ori, prefer varianta aceasta, căci mi se pare că face ca toată experienţa să pară mai amuzantă şi subiectivă decât un simplu hotel.
Pasul cinci.
Găseşti apartamentul perfect, pe care ţi-l rezervi şi te rogi ca proprietarul să vadă din timp rezervarea ta. Dacă nu, ȋţi iei cinci minute ca să-l suni şi să ȋţi confirmi venirea, ca să nu te trezeşti că ajungi la destinaţie şi dormi sub un pod.
Pasul şase.
Transportul. Aici e puţin mai greu. Variantele mele au fost ȋntotdeauna autocarul, BlaBla Car sau, când am dispoziţia de fată fiţoasă, apelez la tata pentru maşină. Oricum, transportul ȋn sine este o aventură şi poate să-ţi dea multe bătăi de cap dacă nu ȋl aranjezi din timp.
Pasul şapte.
Ȋţi faci bagajul, cât mai light dacă se poate – eu nu cred că am să reuşesc asta niciodată – şi porneşti la drum. Ȋntotdeauna cu sentimentul că ţi-ai uitat ceva, căci nu se poate altfel.
Pasul opt.
Pleci şi te laşi purtată de valul aventurii.
Să plănuieşti o excursie nu e greu şi ȋntotdeauna se găsesc soluţii. E greu doar să decizi că vrei să pleci.
De multe ori, ne aglomerăm cu griji şi cu activităţile zilnice, ȋncât uităm de nevoia de cunoaştere a locurilor noi, de deconectare prin necunoscut. Uităm să ne mai lăsăm purtaţi ȋn aventuri şi ȋntâmplări care să ne redea energia.
E timpul să mai facem şi lucruri noi, din când ȋn când. V-am spus, trebuie doar să spuneţi da!
Ultimele postari ale lui Irina Ielciu (vezi toate)
- Poveste despre neaşteptat - 18 oct. 2019
- Clujul cu iz de octombrie - 11 oct. 2019
- Despre oameni, obiceiuri şi… un pic de psihologie - 4 oct. 2019
