Cum am ajuns la concertul Art’s Cool şi de ce trebuie neapărat să mergi şi tu!

Ieşisem ieri seară după două ore pline de schiţele şi comediile lui Caragiale, pe care le lucrăm anul acesta cu copiii din cadrul Asociaţiei Gestus, despre care v-am mai povestit eu.

Eram puţin ruptă de oboseală, dar parcă-parcă mai aveam un strop de energie cu care nu ştiam ce să fac. Cam asta fac copiii, ȋţi iau din energia fizică, dar ȋţi ȋncarcă bateria până la aproape full. Aşa că am zis să merg puţin prin Piaţa Muzeului, să-mi comand o limonadă şi să stau puţin la bârfă cu colega mea din producţie.

Dar, supriză mare, mon cher!

Piaţa Muzeului era plină de acorduri de voci ale celor ce ajunseră ȋnaintea noastră pe terase doar că… vocile acelea se ȋmpleteau şi cu puţină muzică. Ştiam că nu vin de la terase ȋn sine – dacă e un lucru pe care ȋl iubesc la acea piaţă este că singurul acompaniament muzical este reprezentat de murmurul vocilor ce ȋmbină perfect cu aerul proaspăt al clădirilor vechi (ştiu, puţin paradoxal, dar asta simt eu).

Aşa că m-am decis să investighez.

Am mers după acordurile de chitară şi m-am oprit ȋn faţa unui local. M-am uitat atent la scările din faţa mea şi am decis pe loc că muzica se auzea de undeva de sus, dar şi că eram pe drumul cel bun. După un scurt dialog cu prietena mea, ne-am decis să urmăm calea muzicii, care ne-a dus exact la sursă.

Erau nişte tineri faini, ce ȋncântau audienţa cu tot felul de cântece şi melodii din coloanele sonore ale celor mai cunoscute filme. Acolo i-am ȋntâlnit şi pe doi prieteni dragi, care mi-au spus că Art’s Cool – şcoala lor de canto – sunt magicienii din spatele acestui concert şi m-au ȋndemnat să iau loc, căci peste puţin timp vor lua şi ei microfonul.

Ghiduşă, ca de obicei, mi-am comandat limonada mult-aşteptată şi m-am lăsat pradă muzicii. Bârfele noastre erau acum inexistente, tot ce conta era să ascultăm, nu să vorbim.

Spectacolul de ieri a fost pentru ei, pentru munca pe care au depus-o pe parcursul ȋntregului an şi pentru noi, ca să ne bucurăm ȋmpreună cu ei de muzică. Şi nu orice fel de muzică – ci muzică de film (pe mine, cel puţin, ȋntotdeauna m-au dat gata soundtrack-urile filmelor).

Am petrecut o seară minunată, cu a mea prietenă şi-a mea limonadă, ȋn care am fredonat alături de artiştii de pe scenă versuri din Stăpânul Inelelor, Hobbit-ul sau Sunetul Muzicii.

O seară pe care poţi să o petreci si tu ȋn acelaşi fel! Căci, curioasă din fire, nu m-am putut abţine să ȋntreb când voi mai avea ocazia să-i văd – aşa am aflat că există un al doilea concert astăzi, 14 iunie, de la ora 19:00, la Urania Palace (de pe strada Horea).