Se apropia Crăciunul, şi Veveriţa, ca mai toate animalele pădurii, se pregătise din timp. Făcuse provizii de alune şi împodobise interiorul scorburii sale cu ornamente de Crăciun şi nuci pictate cu vopsea aurie. Apoi, ajutată de prietenele sale, gâştele, umpluse cu puf o plăpumioară călduroasă. De obicei, pentru veveriţe Crăciunul înseamnă un somn bun în care-l visează pe Moş Crăciun cum le aduce jucării şi alune.
Cum sărbătoarea bătea la uşă, Veveriţă le făcu o ultimă vizită prietenilor ei din pădure şi le ură Crăciun fericit! Apoi îşi puse cea mai călduroasă pijama şi se vârî sub plăpumioară pentru lungul somn ce dureză toată iarna.
Ei bine nu toate amimalele au programul ei…
În timp ce Veveriţa doarme dusă, în pădure cineva harnic lucrează: Ursul Pădurar, care caută înfrigurat un pom de Crăciun!
Îi promisese lui Iepurilă că-i va aduce un brad frumos, pe care să-l împodobească şi să le facă o surpriză puilor săi. Ursul Pădurar îl rugase pe prietenul lui, Ursul Tăietor de Lemne, să-l ajute. Căutară ei ce căutară şi, în cele din urmă, găsiră un brad pe placul lor. Însă, cei doi nu şi-ai dat seama că în scorbura acestuia, doarme liniştită mica veveriţă!
După ce încărcă bradul în căruţă şi îi mulţumi de ajutor amicului său, Ursul Pădurar se aşternu la drum spre casa lui Iepurilă. Peste tot simţeai aerul sărbătoresc: locuitorii pădurii îşi împodobeau casele, în timp ce puii lor scriau scrisorele către Moş Crăciun, sperând să primească darurile cerute. Ursul Pădurar ajunse, în cele din urmă, la casa lui Iepurilă.
– Oho, Ursule, ce brad frumos ne-ai adus! excamă încântat tatăl Iepure. Nici că puteai găsi unul mai bun! Mulţumesc şi îţi doresc un Crăciun fericit! Iepuraşii erau şi ei încântaţi de brad şi se apucară să-l împodobească, aninând pe crengi câte un biscuite, o lumânare, o mingiuţă, o păpuşică sau globuri colorate. Ei, şi în dimineaţa următoare… ,, Uraaa! Azi e Crăciunul!” strigară iepuraşii abia treziţi din somn. Puii alergară la brad, curioşi, să vadă ce daruri au primit. Dar… cine apăru din scorbura bradului?
– Bună dimineaţa! Zise, cam somnoroasă, Veveriţa. Îmi poate spune cineva unde mă aflu şi mai ales în ce zi suntem?
– Păi, eşti… ca să zic aşa, cu casa ta cu tot…în casa noastră! o lămuri unul dintre iepuraşi. Şi azi este Crăciunul!
– Ne pare rău, dragă Veveriţă! Spuse Iepurilă. Dacă ar fi ştiut Ursul că bradul este …locuit, sigur nu-l tăia!
– Nu vă faceţi probleme! spuse amuzată Veveriţa. Oricum sunt foarte bucuroasă că petrec Crăciunul împreună cu voi, în … familie!
Ia te uită! exclamă uimit cel mai mic dintre iepuraşi, arătând un pachet cu fundă galbenă. Moş Crăciun a lăsat un cadou şi pentru tine!
Tony Wolf
