Colegiul Reformat - „Bastilia” Clujului

Denumirea atribuită clădirii Colegiului Reformat face parte din „folclorul școlar”, dar expresia a fost adoptată și în vocabularul urban, astfel că fără a avea o legătură cu fortăreața din Paris, clădirea de pe Strada M. Kogălniceanu de la nr. 16 este cunoscută de clujeni drept „Bastilia”.

Situat pe ulița Lupilor (azi Strada M. Kogălniceanu), vechiul colegiu reformat construit pe aliniamentul sudic, între anii 1651-1653 de venețianul Agostino Serena a ars în incendiul din 1798, astfel că necesitatea ridicării unui nou edificiu s-a ivit în scurt timp (la începutul anului 1799). József Leder s-a ocupat de construirea acestuia pe trei parcele, concomitent cu două case destinate profesorilor, aflate pe partea opusă a străzii.

Lucrările au înaintat greu din pricina greutăților financiare, astfel că în 1802, deși locuințele profesorilor erau finalizate, doar 5 săli de clasă și 27 de camere de locuit erau finisate. Abia în anul 1819 lucrările au fost finalizate, adăugându-se planului inițial încă o casă pentru profesori. Notabilitățile vremii au făcut cadouri noii instituții de învățământ, contele Ádám Rhédey donând bani pentru achiziționarea unei orgi care a fost amplasată în frumoasa sală a auditoriului, care alături de bibliotecă sunt cele mai ample spații ale clădirii, fiind construite pe înălțimea a două etaje ale aripii sudice.

Clădirea colegiului este un edificiu sobru, fără multe decorațiuni, balconul din curtea interioară, susținut de coloane cu capiteluri ionice ieșind în evidență alături de foișoarele cu arcade. Aceste elemente reușesc să rupă aspectul auster de ansamblu.

În anul 1948, Colegiul Reformat a fost naționalizat, iar clădirile care îi aparțineau au fost transformate în școli separate (în anul 1902 fusese finalizat și un nou edificiu, aflat vizavi de Turnul Croitorilor). Astfel s-a format un liceu cu predare în limba maghiară (purtând numele poetului Ady Endre) și o școală cu predare în limba română (denumită după filologul ardelean Gheorghe Șincai), care în 1959 au fost contopite sub numele de Liceul Ady-Șincai. Elevii acestei școli erau singurii din Cluj care aveau numărul matricol ce se atașa pe mânecă, de culoare roșie. În perioada comunistă se organizau în clădirea de pe strada Kogălniceanu serate dansante, care aveau loc sâmbăta și la care cânta cu predilecție formația liceului, dar erau invitate și alte formații de la liceele clujene și chiar trupe mai cunoscute din oraș.

Sala de sport a colegiului, construită după Primul Război Mondial în stil clasicist atrage atenția celor care circulă pe strada Avram Iancu, părând a fi un templu antic închinat activității fizice.

În anul 1990 Colegiul Reformat a fost reînființat. Pe lângă mari personalități ale culturii ardelene (poeții Lajos Áprily, Sándor Reményik, arhitectul Károly Kós, scriitorii Farkas Gyalui, Dezső Szabó, etc.) și tineri din cele mai ilustre familii nobiliare ale urbei: Bánffy, Bethlen, Teleki, Wesselényi, Kendeffy ori Kemény, zeci de generații de elevi s-au format în acest loc care a fost de-a lungul timpului una dintre cele mai bune școli ale Clujului.

Surse info + foto: Orbán János, Református Kollégium Kolozsvár, în transindex.ro // Gaal, György, Cluj-Napoca, ghid turistic, istoric, cultural, Ed. Tortoma, Baraolt, 2014 // Lukács József, Povestea „orașului-comoară”, Ed. Apostrof, Cluj-Napoca, 2005 // Asociația Clujul de Altădată

#AncutaLacrimioaraChis #ClujulDeAltadata