În perioada comunistă a fost introdus Moș Gerilă, un personaj care aducea cadouri copiilor în seara de 31 decembrie. Acesta era un substitut al lui Moș Crăciun, tendința autorităților fiind de a înlătura tradițiile religioase. De Crăciun, se lucra cu program normal, diferența era că lumea mergea îmbrăcată de sărbătoare, se duceau la serviciu platouri cu prăjituri și preparate tradiționale, iar oamenii își urau pe ascuns „Sărbători fericite!” și serveau unii de la alții bunătățile aduse. Autoritățile erau mai indulgente în acea perioadă, trecând cu vederea aceste mici bucurii ale „oamenilor muncii”. Toate aceste bunătăți nu se găseau în magazine,…
Școala de fete de la marginea Parcului Central
La cumpăna dintre secolele XIX și XX, în Cluj s-au ridicat numeroase clădiri destinate învățământului pre-universitar. Prima clădire, construită între 1898 și 1901 a fost Școala Superioară de Stat pentru Fete „De Gerando” denumită astfel după prima directoare – Antonina de Gerando. Grădina Bánffy, locul pe care s-a amplasat școala, era una dintre numeroasele grădini de vară private, preferate de aristocrația vremii. Alinierea perfectă a edificiului cu aleile Parcului Central a fost posibilă însă prin desecarea unui braț secundar al Canalului Morii. Proiectată de Alpár Ignác, clădirea trebuia să deţină pe lângă săli de clasă, laboratoare sau încăperi destinate corpului…
Teatrul Național – „palatul” care a costat peste un milion de coroane
Prima reprezentație din Cluj susținută de o trupă permanentă de teatru este menționată istoric pe data de 17 decembrie 1792, în sala de dans a Palatului Rhédey. Populația orașului era atât de dornică să asiste la spectacole într-o clădire destinată special acestei arte, încât în 1804 s-au demarat lucrările pentru teatrul de pe Ulița Lupilor (Strada Kogălniceanu), a cărui construcție s-a întins pe 17 ani. Ultima premieră care a avut loc pe scena acestui teatru a fost celebra piesă Bánk Bán, pe 17 iunie 1906. La începutul secolului XX, vechiul teatru de pe Ulița Lupilor (finalizat în anul 1821) era depășit ca dotări, iar uzura destul de avansată…
Farmecul aparte al Bisericii cu Cocoș
Biserica Reformată a Orașului de Sus este un edificiu care pare desprins dintr-un basm. În vârful turnului cu plan pătrat se află un cocoș din alamă, de aceea, denumirea populară a locașului de cult este „Biserica cu Cocoș”. Fiind înconjurată de o curte cu arbori și arbuști ornamentali și de un gard din fier forjat vopsit în culoarea verde, decorat cu motivul cocoșului, biserica iese în evidență pe artera aglomerată a Căii Mănășturului. La cumpăna dintre secolele al XIX-lea și al XX-lea, importanta comunitate reformată calvină a Clujului a dorit construirea unui nou edificiu, vechile case de rugăciuni devenind neîncăpătoare. În acest sens, a…
Seara în care cimitirul Hajongard „prinde viață”
Seara în care cimitirul Hajongard „prinde viață” Cimitirul Central (Hajongard) devine un loc în care pulsează lumina și culoarea de „Luminație”, în prima seară a lunii noiembrie. În calendarul romano-catolic, pe 1 noiembrie se celebrează „Sărbătoarea Tuturor Sfinților”, pentru ca pe 2 noiembrie să fie „Pomenirea Credincioșilor Răposați”. Prima seară din luna lui Brumar este dedicată astfel reculegerii și aducerii aminte pentru cei dragi care nu mai sunt printre noi. Simbolul focului apare ca forță care unește toate inimile în iubire și compasiune, dar este și un semn al renașterii. Chiar și în perioada comunistă, în această zi, oameni de…
Casa de Cultură a Studenților – sufletul evenimentelor studențești
Casa de Cultură a Studenților a fost construiă în anul 1960 în locul caselor destul de modeste care mărgineau vechea Piață Sf. Gheorghe, denumită astfel după statuia „Sfântului Gheorghe ucigând balaurul”, amplasată aici în anul 1904. În anul 1960, la sistematizarea pieței, statuia a fost mutată în fața Bisericii Reformate de pe Strada Kogălniceanu, acest perimetru devenind Piața Păcii. Rectorul Universității „Babeș-Bolyai”, Constantin Daicoviciu, i-a sugerat liderului comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej spațiul respectiv pentru viitoarea casă de cultură. Știind că se va construi o casă de cultură numai a lor, mulți tineri s-au înscris ca voluntari pe șantier, reducându-se astfel timpul de construcție. Lucrările au demarat în luna iulie, 1959. În anul 1960,…