„Ceea ce fotograful reproduce infinit, s-a întâmplat doar o dată. Fotograful repetă mecanic ceva ce nu se va mai putea întâmpla niciodată existențial.” -Roland Barthes Adesea, trecutul, prezentul și viitorul se întrepătrund atât de repede, încât, puține sunt clipele palpabile pe care mai reușim să le îndesăm într-un buzunar. Măiestria persoanelor creative, cele care surprind un moment ce va reda stări la infinit, este cea care ne aduce mai aproape de esențial, de noi. Există așadar, acele persoane care văd dincolo de aparentul banal și obișnuit, cele pentru care nimicul devine tot, chiar și pentru o clipă. Viața, ne dovedește…
Comunicarea-piatra de temelie interrelaţională
Traversez oraşul cu tramvaiul, iar în această perioadă de pandemie, primul aspect pe care îl observ, pe lângă măştile purtate cu respect pentru normele de siguranţă, este liniştea nemaiîntâlnită până acum. Lumea, nu mai vorbeşte. Nu se aud cuvinte, nu se aude sunetul lor, totul este o mare de linişte. Există însă, o contradicţie- liniştii persoanelor, se opune zgomotul făcut de toate ştirile şi platformele web. Multe sunt cuvintele care se aud, unele par neverosimile, altele ne întristează, iar puţine, sunt cele care ne mai fac să zâmbim-dar toate, sunt CUVINTE. Vorbirea, este construită din cuvinte, dar nu toate ne…
Bate palma, masca jos
COPILĂRIA însemna pufarine împărțite cu prietenii, genunchi vineți, râsete, alergat prin iarbă desculți, mâini murdare de verdele crud al nucilor, teme nefăcute cu scuza că pierduserăm caietul… Era despre prietenie, trăire, poftă de viață, precum și despre o serie de reguli încălcate-cu cât știai că nu ai voie să faci ceva, cu atât erai mai ațâţat și pus pe șotii. ŞCOALA era un prilej de bucurie-doar pentru întâlnirea cu colegii și jocurile din pauze. Nimeni nu ne-a spus că noi,cei mici, vom deveni mari, asemenea lor… Respirația îi devenea din ce în ce mai groaie, fața i se înroșea, dar…