Denumit „Panteonul Transilvaniei”, cimitirul Hajongard este unic chiar prin numele pe care îl poartă și care ar trebui să fie protejat ca o valoare locală specifică. Deși oficial se numește „Cimitirul Central”, cimitire centrale sunt în toată lumea, dar Hajongard este specific urbei de pe Someșul Mic și majoritatea clujenilor îl recunosc după această titulatură. Numele dealului pe care este amplasat cimitirul vine din dialectul săsesc „grădina cu iepuri” (der Hase = iepure, der Garden = grădină) sau „grădina cu aluni” (die Hasel = alun), dar termenul este discutat și se pierde în Evul Mediu, când locul respectiv era în…
S-a înnoit spa-ul cu apă sărată, din Cluj. Stil și eleganță la Salty Spa
Spa-ul cu apă sărată din Cluj, Salty Spa Someșeni are o nouă fața. După finalizarea lucrărilor de reamenajare care au durat mai bine de 2 luni de zile, interiorul a primit o notă suplimentară de eleganță și stil. Ambele bazine din lemn, din interior, au fost înlocuite și au fost înnoite instalațiile de alimentare cu apă. Și saunele au primit un retuș semnificativ, lemn și arome noi, în funcție de varianta pentru care optezi: umedă sau uscată. Chiar dacă vorbim despre un spa cu apă sărată și caldă, aerul din interiorul construcției este unul foarte plăcut și asta datorită noului sistem…
Centrul Victoria Edu – povestea unor altfel de meditaţii
Trăim vremuri ȋn care şcoala nu mai este percepută la fel precum era mai demult. Că o fi vina erei tehnologice, a neseriozităţii oamenilor sau a curriculum-ului, cert este că educaţia ȋn România este privită de mulţi ca fiind un domeniu ce are nevoie de o schimbare. Povestea Victoria Edu a ȋnceput tocmai aşa. Din dorinţa de a face o schimbare, de a le oferi o şansă copiilor de a ţine pasul, de a-i determina pe cei mici să ȋnţeleagă că şcoala nu e un monstru care le răpeşte anii, ci e un catalizator al educaţiei lor, e obiectul ce…
Căciula de ofițer. Preluare din volumul „Povești cu final neașteptat”
Constantin aștepta cu nerăbdare prima ieșire în oraș. De când era militar în termen în Constanța nu părăsise unitatea. Și asta cam de două luni. Ceilalți colegi mai fuseseră în oraș dar el nu. Comandantul îl pedepsise pentru abateri repetate de la disciplina impusă de viața militară. Constantin nu se putea acomoda. Acasă dusese o viață libertină, făcea ce voia, nu avea nici o ocupație. Terminase liceul, nu încercase la facultate, considerând o prostie să-și mai piardă încă cinci ani învățând. Era toată ziua prin baruri, ocupându-se de afaceri nu tocmai ortodoxe. Jocuri mecanice, băuturi, femei ușoare, cam acestea îi…
Rămășițe ale publicității comuniste pe străzile Clujului
Aflate pe cale de dispariție, relicve ale perioadei comuniste mai pot fi văzute pe străzile Clujului. Vechile înscrisuri cu numele localului respectiv sunt lipsite de fantezia occidentală a publicității, acestea fiind realizate uniform în toată țara și având un rol strict informativ. Deși trecem pe lângă aceste semne ale unei epoci dispărute, nu realizăm de ce există o firmă pe care scrie mare „Pâine”, dar în magazin se vând telefoane. Totuși aceste rămășițe conferă fiecărui loc un aer pitoresc. Ceea ce ne mai amintește azi de viața socială de altădată sunt tablele cluburilor de pe lângă marile întreprinderi. Fiecare club…
Povestea Antoniei sau cum să pictezi cu lumină
Pe Antonia o ştiu deja de câţiva ani. Ne-am cunoscut la Virtus Antiqua, asociaţia de reconstituire istorică unde activam amândouă. Eram patru “gagici furioase”. A fost dragoste la prima vedere. Când una dintre noi făcea tâmpenii, celelalte fie intrau şi ele ȋn joc, fie râdeau copios până când ȋntâmplarea se transforma ȋn amintire. Asta ne-a unit: râsul. Antonia e o persoană ambiţioasă, muncitoare, cu muuuult simţ al umorului – ȋmi amintesc când lucram ȋntr-un local al Clujului, iar ea era ȋmpreună cu celelalte două furioase la una dintre mese. N-are rost să spun că râsul lor se auzea de peste…