O după-amiză pe care ne-am dorit-o liniștită. Am primit adresa și, după puțină orientare în spațiu, am găsit și intrarea în cafenea. „Va fi foarte interesant”, mi-a spus Rodica, mama unei prietene vechi și foarte bune.
Nu am avut mult de așteptat și ne-am reunit, grupul celor patru adulți doritori de relaxare pentru ei și pentru două adolescente:). Timpul de așteptare, pentru mine s-a prelungit cu o foarte mare cantitate de curiozitate, manifestată cu ușoară nesimțire mai ales când, luată de valul fotografiilor, m-am trezit în spatele tejghelei, iar proprietara cafenelei se uita stânjenită la mine: „Acolo nu e voie să intre persoane străine”.
Am zâmbit. Știam că îmi doresc să aflu cât mai multe despre acest loc cu atmosferă ZEN, în care se adună copiii și creează și în care părinții îi însoțesc fără să se plictisească. Locul în care pentru mici și mari, deopotrivă, timpul are culoare.
Mușteriii intră, aleg un vas (dacă doresc să se bucure și de partea creativă a ofertei) intră în camera cu pensule și culori, opetază pentru un model, se așează la masă și încep lucrul. Nu trebuie să fii talentat pentru a picta pe ceramică. Dacă prima varinată a modelului nu a ieșit așa cum ți-ai dori, vasul se poate spăla și tot procesul creativ este luat de la capăt. În Ceramic Cafe poți opta pentru personalizarea farfuriilor, a platourilor, cănilor, vaselor de toate formele și bolurilor.
Dacă „lucrarea” nu a fost finalizată în timpul pe care l-ai dedicat relaxării, vasul poate fi lăsat într-o încăpere special amenajată, în cafenea. Te va aștepta să te întorci și să îl termini. După etapa de pictură, urmează cea de ardere pe care o fac administratorii cafenelei, iar lucarea finisată va ajunge acasă, pe masa „artistului” sau pe mobila acestuia, ca obiect de decor.
Modelul de cafenea cu ceramică a fost preluat din Statele Unite, mi-a spus unul dintre asociați, …, iar culorile și pensulele sunt aduse de acolo, de peste ocean pentru a putea oferi calitate clienților. Am aflat, printre altele că există anumite zile în care cafeneaua se transformă într-un adevărat atelier de pictură.
După fotografii și ascultat povești, m-am așezat la masa noastră cu un capuccino și o ciocolată caldă. Lucrul era în toi. Adolescentele nu stăteau pe smartphone și asta era un lucru bun, semn că nu se plictiseau și munca, în această formă, era interesantă. Nu am pictat nimic pentru că, neavând talent la îmbinat culori, mi-am dorit relaxare, nu acumulare de frustrări.
Am lăsat „operele de artă” la ars și am primit bonulețe galbene, nominale, pe care să le folosim la ridicarea vaselor. Am petrecut mai bine de două ore, însă, chiar și așa, nu ne-am terminat poveștile:). La întoarecere, vom mai depăna preț de un capuccino, din amintirile „de râs” ale anilor de liceu.
