Celebrare ȋn Pădurea Hoia-Baciu - povestea lui Emil Barnea

Nu, nu mă refer la fantome, sau extratereştri sau ochi roşii care dansează – deşi, s-ar putea să vrea să asculte şi ei un pic de tehno de la Woodtech Festival.

Dacă asta se ȋntâmplă, faceţi poze – chiar vreau să le văd şi eu.

Pădurea Hoia-Baciu există aici, ȋn mare cam ȋn aceeaşi formă, de vreo 400 de ani, pe puţin. N-aş ştii să vă spun exact, pot ȋnsă să să vă asigur că prin secolul XVIII era aici, după hărţile austriece. Numele ȋi vine de la legenda unui cioban ce s-a pierdut ȋn ea, cu tot cu cele 200 de oi.

Despre ea s-au spus multe – sfera poveştilor ajunge de la fantome care bântuie locul, la extratereştri care ne vizitează, de la OZN-uri la ruine care apar şi dispar din poze, de la ochi roşii ce te privesc ȋn ȋntuneric, la Vlad Ţepeş (pe asta ultima chiar nu o ȋnţeleg, istoric vorbind, Ţepeş Vodă n-are de ce să bântuie pe aici).

Hoia-Baciu este un loc interesant, un codru vechi ce şi-a scris propria istorie. Unii spun că este un basm, alţii că e locul unde coşmarurile copilăriei iau viaţă şi nu te lasă să dormi. Eu spun că este un loc ce-şi merită propria filă ȋn povestea fantasticului mioritic.

Mâine se ȋmplinesc 50 de ani de când pădurea a dat lumii unele dintre cele mai autentice (dovedite) fotografii ale unui OZN.

Pe 18 august 1968, aveau să fie fotografiate, ȋn Poiana Rotundă, unele dintre cele mai clare fotografii ale unui OZN din toate timpurile, pe plan mondial. Emil Barnea, un tehnician militar, se afla ȋmpreună cu prietena sa şi cu ȋncă doi prieteni ȋn pădurea Hoia, pentru a petrece o zi departe de agitaţia oraşului.

Ȋn preajma orelor amiezii, pregătind lemnele pentru foc şi fiind la căutare de vreascuri, Barnea se trezeşte la un moment dat strigat ȋnapoi ȋn poiană de către prietenii săi. Ȋntors acolo, se vedea un mic obiect ce survola la mică ȋnălţime pădurea, fără să scoată un sunet.

Aparatul mic zburător a ȋnceput să strălucească ȋn aer, s-a răsucit puţin şi apoi a ţâşnit oblic spre văzduh. Fără să ştie că fusese surprins de către Emil Barnea ȋn trei fotografii, ce peste ani aveau să fie clasificate drept „cele mai clare imagini ale unui OZN fotografiat in Romania şi fără ȋndoială, unele dintre cele mai bune imagini ale vreunui OZN fotografiat vreodată ȋn lume”.

Ce e adevăr şi ce e minciună ȋn poveştile despre Hoia, n-aş ştii să vă zic, decât ȋntr-o manieră subiectivă. Despre capitolul Emil Barnea, pot ȋnsă să spun că acele fotografii au fost verificate de către mari agenţii de presă şi specialişti ai vremii pentru a se asigura autenticitatea lor. Nu ştiu care sunt credinţele voastre, ȋnsă pentru mine, acest capitol constituie una dintre cele mai reale ȋntâmplări din Hoia.

Iar, pentru pădure, acesta a fost momentul ȋn care povestea ei a depăşit graniţele ţării.