Pe locul vechiului pod al orașului ridicat în secolul al XVII-lea, în anul 1889 s-a construit noul pod de fier. Scopul era de a fluidiza traficul către gară, cele două benzi de circulație și trotuarele largi conferind un aspect modern podului proaspăt inaugurat. În 1890 s-a propus ca pe parcelele de lângă pod să fie construite și patru clădiri impunătoare care să-i flancheze capetele.
Cele patru palate nu au aparținut vreunei familii nobiliare, acestea au fost concepute de la bun început cu apartamente luxoase și spații comerciale pentru închiriat, imobilele aparținând unor persoane potente financiar, ale căror proiecte au fost acceptate de către autoritățile locale ca fiind potrivite atât ca dimensiuni cât și ca utilitate noilor cerințe estetice și de modernizare ale orașului.
Palatul Széky, prima clădire a acestui ansamblu, a fost construit de către farmacistul și profesorul universitar Miklós Széky, după planurile arhitectului Pecz Samu (1893). Profesionist desăvârșit, acesta a petrecut mulți ani în Occident, la Nissa, Laussane și Basel, apoi s-a reîntors în țară.
La parterul edificiului, pe colțul dintre străzile Horea și Barițiu, proprietarul și-a deschis propria farmacie, purtând numele regelui Matia Corvin, cea mai importantă personalitate născută la Cluj. Mobilierul neogotic al farmaciei s-a conservat în mare parte până în zilele noastre, acest spațiu reușind mai bine de un secol să-și păstreze funcționalitatea originară.
Farmacia era legată de apartamentul proprietarului printr-o admirabilă scară metalică în spirală.
Palatul Babos a fost ridicat prin contribuția marelui proprietar de imobile și investitor, Sándor Babos.
Amplele spații comerciale de la parter erau închiriate unui magazin de biciclete și mașini de cusut, în cadrul căruia funcționa și un atelier pentru reparații. La etaj, breasla Artelor Fine din Transilvania, societate patronată de Biserica Reformată avea câteva camere în care își desfășura activitatea.
În perioada comunistă, la primul etaj, la apartamentul cu balcon, cel mai luxos al palatului, locuia violonistul Alexandru Țitruș, vedeta restaurantelor Metropol și Someșul.
Clienții mergeau în special în localurile unde acesta cânta pentru a asista la spectacolul vizual și auditiv pe care virtuosul reușea să-l facă, executând admirabile giumbușlucuri cu vioara.
Palatul Elián, construit în 1890, aparținea bogatului negustor de vinuri Viktor Elián. Fiind o clădire aflată pe una dintre arterele cu vad ale orașului era preferat de numeroase firme pentru a-și afișa reclame, mai cu seamă pe zona turnului.
Vice-președintele Camei de Comerț și Industrie Cluj, Sámuel Benigni, era unul dintre cei mai bogați industriași ai urbei, averea sa rezultând din afacerile cu carne.
Palatul al cărui comanditar a fost și care este cunoscut sub numele de Palatul Bénig (dar și Berde), a fost ultima construcție dintre cele patru care dădea un aer somptuos acestei zone care făcea legătura dintre gară și centru.
Imaginea acestor patru edificii cu turle svelte amplasate la colțuri și cu spații de locuit generoase fascina, lumea bună putând să locuiască acum în palate veritabile în care putea să închirieze un apartament somptuos, având la îndemână și cele mai moderne dotări ale epocii.
Cele patru palate care străjuiesc Podul Mare peste Someș sunt simboluri ale Clujului, care deși atât de diferite din punct de vedere arhitectural, constituie în ansamblu un element unitar definitoriu cu un mare impact vizual. Fiecare palat are un farmec aparte, având capacitatea de a ieși în evidență, fără să fie pus în umbră de celelalte, dimpotrivă.
Iluzia că fiecare palat este un element de susținere al podului, conferă zonei un aspect inedit și rafinat.
- Vinerea neagră a Clujului - 15 oct. 2020
- Viața studențească în Clujul de altădată - 1 oct. 2020
- Accidente de circulație în Clujul interbelic - 17 sept. 2020
2 Comments
Imi plac articolele care fac cunoscuta o bucata din istoria orasului meu iubit.
Articol înteresant și frumos documentat ! Mulțumiri !!!